Rataţii

Superstarul Messi se află înaintea celei mai dificile încercări a carierei. În vară împlineşte 25 de ani, vârsta la care fotbalul decide încotro o ia destinul fiecărui jucător. Istoria acestui sport a cunoscut foarte mulţi tineri talentaţi care au impresionat şi care au promis multe, dar nu au reuşit să confirme odată trecuţi de această bornă. Fie că au ars tot combustibilul prea devreme, fie că au preferat băutura sau cluburile de noapte, fie că s-au plictisit, fotbaliştii din lista de mai jos s-au predat necondiţionat atunci când toţi se aşteptau să iasă din tranşee în cel mai furibund atac al carierei lor.

Javier Portillo are 29 de ani şi o mulţime de regrete în spate. Prin 2002 ajungea la echipa mare a celor de la Real Madrid. Produs galactic 100%, Portillo a început în forţă cu gol în Champions League contra lui Dortmund şi cu trofeul celei mai tari competiţii din lume în vitrină la doar 19 ani. În loc de ascensiune fulminantă, cariera atacantului a cunoscut o cădere line, mai întâi prin împrumuturile la Fiorentina sau Brugge şi apoi prin transferurile din rău în mai rău: Gimnastic, Osasuna (acolo unde ajunse doar al cincilea vârf din lot), Hercules sau Las Palmas.

Eric Djemba-Djemba a fost unul dintre cei mai buni mijlocaşi ai generaţiei sale. La 22 de ani a ajuns la Manchester United, acolo unde Alex Ferguson este recunoscut pentru şansele pe bandă rulantă pe care le dă jucătorilor săi. Camerunezul nu a profitat de niciuna în cei doi ani petrecuţi la United. A plecat la Aston Villa unde a jucat doar 11 meciuri în două sezoane. A fost împrumutat la Burnley, apoi a ajuns în Qatar, iar acum, la 30 de ani, joacă pentru Odense.

La 22 de ani era campion mondial cu Brazilia şi juca la Manchester United. Kleberson s-a stins însă foarte rapid. Din Anglia a plecat la Besiktas, apoi la Flamengo, club care l-a împrumutat anul trecut la Atletico Paranaense.

Jeremie Aliadiere a fost unul din puţinele pariuri pierdute de Arsene Wenger la Arsenal. Francezul a ajuns la academia de tineret a tunarilor la doar 16 ani. A fost promovat la echipa mare trei sezoane mai târziu şi a reuşit doar 21 de meciuri din 2001 şi până în 2007, atunci când Wenger s-a resemnat şi l-a lăsat să plece. După alte trei sezoane în aceeaşi notă la Middlesbrough, Aliadiere s-a resemnat şi s-a întors acasă, la Lorinet.

Helder Postiga promitea multe şi avea unde să se desfăşoare. Produs original FC Porto, atacantul a avut doi ani frumoşi în alb şi albastru, cu un campionat, o cupă UEFA şi o cupă intercontinentală în palmares. A fost cumpărat în regim de mare vedetă de Tottenham dar nu a convins. S-a întors acasă, acolo unde Porto i-a mai dat o şansă, dar jucătorul era cu totul altul faţă de cel care plecase. Postiga a fost împrumutat la Saint Etienne sau Panathinaikos înainte să plece la Sporting. Acum, la 30 de ani, vârful născut în Vila de Conde joacă pentru Zaragoza.

Asier Del Horno, mândria lui Athletic Bilbao între 2000 şi 2005 a prins transferul vieţii la Chelsea, tocmai când Abramovici construise la Londra una dintre cele mai valoroase echipe ale momentului. A câştigat un titlu dar nu s-a adaptat şi s-a întors la Valencia. Nici măcar împrumutul acasă, la Bilbao nu l-a trezit. A ajuns la Levante, mai întâi împrumut şi apoi cumpărat definitiv, dar şi aici a prins doar trei meciuri în actuala ediţie de campionat.

Patru ani în tricoul Barcelonei este o realizare în sine, iar Fabio Rochemback o avea în buzunar înainte să împlinească 25 de ani. Abia după aceea a urmat căderea liberă. Mai întâi la Middlesbrough, apoi la Sporting iar acum înapoi acasă, la Gremio.

Gerard Lopez a câştigat titlul în Spania cu Barcelona şi a prins o finală de Champions League, ambele până la vârsta de 25 de ani. Catalanii erau cei care îl formaseră la juniori dar au fost nevoiţi să plătească 22 de milioane de euro Valenciei, primul club profesionist din cariera jucătorului. Lopez nu a trecut însă cu bine de borna celor 25 de ani. A ajuns la Monaco, la Recreativo, iar anul trecut şi-a încheiat cariera la Girona.

Despre Jermaine Pennant şi maşina sa lucioasă am vorbit AICI. Înainte să se ocupe cu tunat maşini, Jermaine a fost unul dintre puştii minune ai lui Arsenal. Nu a dat lovitura la Londra şi a fost vândut lui Liverpool, a încercat un face-lift al carierei în Spania, cu Zaragoza, iar acum îşi face veacul la Stoke.

Francisco Pavon putea fi cel mai bun fundaş central din istoria modernă a galacticilor. A pornit de la a treia echipă a madrilenilor, a impresionat la a doua şi a ajuns în lotul mare acolo unde i se aşternea la picioare un viitor strălucit. Pavon are în palmares o ligă a campionilor şi două campionate dar niciodată nu a reuşit să se impună definitiv în primul unsprezece. După şase sezoane în capitală a plecat la Zaragoza, apoi la Arles Avignon, iar acum, la 32 de ani este liber de contract.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
  Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
• 

  Ziarişti fotbalişti
  Ziarişti fotbalişti
• 

  Cel mai bine plătit unsprezece din istoria fotbalului
  Cel mai bine plătit unsprezece din istoria fotbalului
• 

  Fani vs fotbalişti. Concursul celor mai urâţi de la Cupa Africii
  Fani vs fotbalişti. Concursul celor mai urâţi de la Cupa Africii