A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării

Sigur, oricine  a auzit vorba asta, mai ales în perioada în care Franța câștiga mondialele și europenele, adică nu cu foarte multă vreme în urmă: aia nu-i o națională în care joacă francezi ci tot felul de marocani-algerieni-negri din colonii. Franța de odinioară nu era așa!

Procesul de naturalizare a avut, în mintea celor care au luat la puricat selecționata Franței, un efect oarecum necinstit față de celelalte colege de competiție, mult mai sărace în colonii pe parcursul istoriei. Franța campioană mondială arăta, în opinia lor, ca un fel de Lance Armstrong în apogeul ciclismului dar și al dopajului.

Așa să fi stat oare lucrurile?!?

Ei bine, avem la dispoziție un studiu extrem de bine documentat despre istoria transferurilor în campionatul francez începând cu 1932. Îi aparține lui Marc Barreaud și îl puteți cumpăra de pe Amazon, contra a 55 de dolari. Enciclopedia sa, Dictionnaire des footballeurs étrangers: Championnat professionnel français 1932-1997, arată o cu totul altă realitate decât cea pe care o acceptăm în prezent.

Spre exemplu, între 1932 și 1939 au existat peste 540 de jucători străini în campionatul Franței, cu peste 100 care au jucat în același timp, pe parcursul unui sezon, la echipele din Hexagon și cu un număr de sosiri și plecări în perioadele de transferuri de aproximativ 50 de fotbaliști străini. La acea oră, prima ligă din Franța era pe primul loc la acest capitol în comparație cu toate celelalte campionate ale lumii.

Și dacă controversele de acum pe tema naturalizării vă par înteresante prin patima pe care o stârnesc este suficient să ne întoarcem în 1938, atunci când August ‘Gusti’ Jordan, austriac pur sânge și unul dintre cei mai buni fotbaliști ai momentului a acceptat convocarea la naționala Franței (pentru care a jucat la ediția din acel an a mondialelor) și a stârnit un scandal viu în cele două țări. Jordan chiar a făcut pușcărie în închisorile germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tocmai pentru că a jucat pentru naționala cocoșului galic. Nici francezii nu au fost chiar așa de încântați în acel moment. Cotidianul L’Auto, cel care a stat la temelia Turului Franței, a catalogat ca oripilantă convocarea lui Jordan într-un articol care purta titlul „Ce e jucătorul de națională în Franța”.

Jordan a avut și susținători printre gazetarii care-și înmuiau penița la umbra Turnului Eiffel. Gabriel Hanot (despre care puteți citi AICI de ce ar merita să fie numit fondatorul Ligii Campionilor) a lansat, din paginile unui alt ziar de succes, Football, apelul la decență. „Franța este pentru cei care o iubesc. Jordan joacă în campionatul nostru de 5 ani, a făcut armata la noi, are tot dreptul să fie considerat un francez veritabil.”

Articolul de față nu răspunde la întrebarea din clișeu. Franța fotbalistică poate fi doar a francezilor născuți pe Senna la fel de bine cum le poate aparține și  marocanilor care vin să-și caute aici norocul. Rămânem însă cu istoria care ne arată că vremurile moderne nu au schimbat mare lucru iar cei care cred că au descoperit premiera nu sunt la curent cu vremurile de demult pe care sunt condamnați să le retrăiască!

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Ruină & Încredere
  Ruină & Încredere
• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși