Oamenii sunt încă frumoși

Oamenii sunt încă frumoși, vorba celor de la Subcarpați!

Oamenii raționează. Gândesc și se gândesc. Fac planuri, le testează, eșuează pe mâna lor sau, dimpotrivă, asistă plăcut surprinși cum le bate succesul la ușă. Se ridică din praf să meargă mai departe sau pun încă un rând de cărămidă proaspătă peste cel deja așternut. Oamenii își plătesc taxele. Prima lor reacție vizează regula și nu excepția.

Oamenii muncesc o viață pentru ei și ai lor. Pentru ce e al lor. De obicei nu mint și nu trișează cu tot spiritul de competiție care e sădit genetic în adâncul fiecăruia dintre noi.

Oamenii înțeleg viața chiar dacă nu ar putea să o explice. N-au nevoie de tabu-uri ca să știe unde e limita dintre libertate personală și nevoia de reținere. De obicei exploratori și cuceritori, pelerini și extrem de curioși, oamenii nu simt nevoia să pună cuțitul la gâtul vreunui semen de-al lor doar ca să afle cum e să iei o viață. Oamenii preferă să lase unele lucruri neexplorate.

Oamenii fac copii pentru că visează la o lume și mai frumoasă, și mai bună, la un univers pe care individual și personal nu îl pot atinge decât prin ramurile descendenților. Tocmai pentru că lucrurile stau astfel, de obicei, oamenii transmit mai departe, din generație în generație, o selecție de calități și nu sumarul defectelor.

Acum ia-le oamenilor cam totul. Fă dintr-o cocioabă de apartament scopul unei existențe și spune-i unui tânăr care oricum nu își găsește de lucru că n-o să aibă viață în el cât i-ar trebui matematic ca să achite  dacă dorește să fie stăpânul locului în care pune capul jos pe pernă.

Aruncă la coș orice formă de protecție socială pentru că oricum ăsta e un concept comunist. Plătește asigurări sociale la stat? Păi și ce, nu poate să mai plătească și separat, fiecare intervenție de care ar avea nevoie într-un spital, să zicem?!?

Fă-l să simtă că orice ar face e inutil. Că nu există nicio variantă prin care, fie și turate la maximum, capacitățile sale individuale să-i aducă personal vreun beneficiu. Fă-l să se simtă sclav în sistemul în care tot tu îl înveți pe tânăr să-i urască pe bătrâni pentru că ar fi prea mulți iar pe bătrâni că tinerii sunt doar niște pramatii scelerate care vor doar să mânjească cu muci clanțele de la uși.

Strânge lațul sclaviei. Legea falimentului personal e numai bună pentru cei care vor deveni sclavii moderni în mâna administratorilor care, să fim sinceri, de ce și-ar dori vreodată sau măcar cât mai curând, să le redea controlul în propriile mâini?!? E oarecum similar cu instituțiile care ar trebui să strângă câinii de pe străzi dar nu o fac pentru că, dacă ar face-o și-ar elimina singura rațiune a existenței.

Fă toate asta și apoi miră-te că tot mai mulți europeni votează cu extremiștii. Nu, nu te gândi la perioada interbelică decât romantic, sub formă de cabaret și trăsură la Șosea. Uită de criza care a împins și atunci,ca și acum, întreaga lume în buza prăpastiei.

Uită de toate motivele care au smuls până și măduva speranței din fiecare om și l-au făcut până și pe tatăl rațiunii să se arunce în brațele disperării. Nu lua în seamnă cum grecii votează promisiuni la pachet cu extremiști și nu din convingere, dar sincer, ce altă alternativă ar mai avea, le-ai mai lăsat vreuna?!?

Nu te gândi că Marie Le Pen ar putea ajunge președintele Franței și Doamne ferește de vreun sinonim extremist prin Germania. Nemții sunt printre cei mai raționali și calculați oameni de pe pământ dar și când disperă, ei bine o fac ca la carte și până în pânzele albe.

Nu lua nimic din toate astea în seamă, strânge și mai mult lațul, n-ai nevoie de partener în oameni, vrei doar o armată fără creier care să întrebe cât de sus atunci când tu îi spui să sară.

Dă cu biciul dar pregătește-te în același timp să trăiești încă o dată istoria care se repetă.