Fie ca…

Câte ace de un verde înțepător pot să adune ramurile unui singur brad? Posibil că destul de multe. N-am stat să le număr pentru că aș fi plecat de la o ipoteză falsă. Bradul în cauză era unul artificial (știți voi, pe tiparul pate de pui fără pui, brânză din soia și sarmale din orez) iar acele plasticoase oricum se ascundeau grațios printre atât de multele globuri în care mă vedeam complet deformat.

Așa că am plecat mai departe pe cărările pădurii proaspăt aspirată de o doamnă călare pe o măgăoaie silențioasă. Din boxe cânta careva un colind iar câțiva urși se chinuiau să țină ritmul la vioară, tobă și chitară (ignorăm aici cu aceeași grație lipsa instrumentelor sus numite din coloana sonoră). În ochii lor (ați ghicit, tot de plastic) nu se citea niciun gând de hibernare. Ba dimpotrivă, păreau totuși să se bucure că au lăsat în urmă depozitul forestier al mall-ului și că au ajuns în lumina reflectoarelor.

Pe margini de drum, tot felul de animale la intrarea în scorburi. Niciunul nu se mișcă pentru că, ați ghicit, nici măcar împăiate nu sunt. Plasticul rece e îmbrăcat în tot felul de textile pe care eu sau oricare altul dintre cei care își târșâie pașii pe aici ar trebui să se simtă inspirați să le cumpere.

Cam tristă pădurea asta, la urma urmelor. Și oare ce e cu tot Crăciunul ăsta agresiv care ii populează coclaurii în miez de noiembrie?!? Oare vom mai fi în stare să ne bucurăm de cel adevărat, care va să vie sau numele lui va fi tot plastic, acum și în veacul care va să vie?!?

PS: cam de căcat suntem noi așa un pic, nu? După Black Friday-ul care durează două săptămâni acum avem și Crăciunul comercial de două luni! Oare disperarea nu se simte în intențiile celui care vrea să vândă în așa fel încât să-i provoace scârbă celui care cumpără? Chiar sunt curios! Trist și complet de căcat, totuși.