Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana

Pasiunea suporterilor care vin după favoriții lor nu cunoaște limite. Să ne amintim de Pedro Gatica:

Pedro Gatica iubea Argentina. O iubea cu obsesia simplă a unui om simplu. Iubea fotbalul, iubea naţionala. Una îmbibată în romantismul anilor 80, cu piticul Maradona pe post de suflet, cu Jorge Burruchaga la mijloc, un fel de Andone cu fălci pătrate al lor, cu Jorge Valdano care semăna leit cu Rodion Cămătaru! Pedro Gatica îi iubea pe toţi şi a vrut din toată inima să fie alături de ei în tribunele mexicane. Să strige şi să se bucure, să plângă de fericire în faţa unui Nery Pumpido care a rămas portar până la capăt şi a ridicat trofeul cu mânuşile în mâini.

Probabil că Pedro s-a gândit mult şi bine la ceea ce avea să facă. A plănuit poate în detaliu sau pur şi simplu s-a întâmplat. Cert este că, într-o zi oarecare, Pedro cel de 52 de ani şi-a luat bicicleta şi a plecat. Înaintea lui se aşterneau peste 7.200 de kilometri până în capitala Mexicului, dar argentinianul nu s-a speriat. Niciun efort din lume nu i se părea prea mare atunci când se gândea la răsplata care urma să îl aştepte: un loc în tribune, soare şi 90, poate 120 de minute de fotbal adevărat din partea celor pe care îi adora. (Câtă pasiune încape într-un singur suflet. Povestea lui Pedro Gatica)

Pedro Gatica a ajuns la mondiale dar povestea lui continuă și dulce și amar.

 Pedro nu a văzut pe viu finala. Unii spun că avea deja bilet dar l-a pierdut, alţii spun că nu a mai găsit să cumpere unul oricât de mult a încercat. A renunţat la un moment dat. Poate că s-a plimbat pe străduţele din jurul stadionului Azteca şi s-a consolat cu murmurul de cutremur al norocoşilor din tribune. Câţi dintre ei ar fi fost dispuşi să facă ceea ce a făcut el?

Într-un târziu, obosit şi trist, Pedro Gatica s-a întors să îşi recupereze bicicleta dar nu a mai găsit-o. Cineva i-o furase.

Cum arată pasiunea fanilor din 2014? Ce sunt ei dispuși să facă doar ca să-și vadă favoriții pe viu la un meci de mondiale? Poate să ia cu asalt zidurile și porțile de acces ale celebrului Maracana așa cum s-a întâmplat în timpul meciului Argentina-Bosnia!

Paradoxal, pasiunea lui Gatica l-a împiedicat în cele din urmă să intre în stadion în timp ce îndrăzneala oarecum nerușinată a fanilor din ziua de azi le-a garantat accesul, fie și prin forță. Încă un paradox care ilustrează diferența dintre visători și pragmatici chiar dacă meciul (cel din 86, cel de acum, nu contează) cu siguranță că se vede mai bine prin ochii care privesc stelele și nu întunericul în care strălucesc ele!