Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați

După ce naționala lor și-a luat adio de la titlul mondial cu un 1-7 rușinos, fanii (unii dintre ei) și-au eliberat furia pe străzile din Rio și din alte orașe braziliene. Am văzut revolte, am văzut vitrine sparte, am văzut steaguri arse, toate suprapuse cumva peste lacrimile unui David Luiz care declara că și-ar fi dorit mai degrabă să-i bucure pe cei transformați deja în vandali.

Cu siguranță însă că David Luiz și ceilalți de pe teren și-ar fi dorit să câștige în loc să piardă. Însă înfrângerile sunt și ele parte din jocul ăsta, după cum, în același fel, fac parte și din viață. Nimeni nu câștigă la infinit, nimeni nu pierde mereu.

Asta trebuie să fi înțeles un oarecare Clovis Acosta Fernandez. Bătrânelul cu pricina a fost la meci și a văzut umilința din fața nemților chiar atunci când se întâmpla. A fost martor la 0-4, la 0-5, la 1-7. A plâns alături de toți ceilalți în timp ce strângea la piept o replică a trofeului mondial. Își dorea titlul ăsta cu aceeași pasiune ca a oricărui brazilian iubitor de fotbal.

Pe când alții deja aprindeau ruguri din steaguri pe stărzile din împrejurimi, moșul cu nume de rege merovingian a făcut un gest care, la fel ca și cel al vandalilor, a făcut înconjurul lumii. Clovis și-a șters lacrimile, s-a ridicat din tribună și a mers către suporterii nemți. O tânără cu ghirlande în culorile steagului Germaniei în păr l-a privit uimită în timp ce bătrânul s-a îndreptat către ea și i-a întins replica trofeului mondial pe care a tocit-o în brațe la fiecare meci de-al lui Neymar și compania.

„Ia-o tu! O meritați cu prisosință!”

Pentru că durerea nu înseamnă abrutizare, pentru că tristețea fără margini nu schimbă pe cel hotărât și puternic în sufletul său, pentru că cei învinși acum pot fi învingătorii de mâine iar iubirea pe care le-o porți nu merită mânjită prin comportamente nedemne, pentru toate acestea și pentru un milion de alte motive, Clovis Acosta Fernandez trebuie amintit poate un pic mai mult decât huliganii impulsivi, sclavi ai momentului. Și el și ei arătau la fel înainte de meci. Au îmbrăcat aceleași tricouri, au fluturat aceleași steaguri, au declamat aceeași pasiune.

Diferența am văzut-o abia mai apoi.