Ipocrizie

Foto: goal.com

Manchester United e cel mai mare club din lume. Cel mai bogat. Cel mai atrăgător pentru firmele care vor publicitate. Nici Real şi nici Barcelona nu ar putea vinde numele bazei de pregătire pentru 120 de milioane de lire sterline, câte 15 pe sezon.

Actualul sponsor principal, Aon, s-a reorientat şi preferă să rămână în universul United chiar şi de la anul, atunci când pe tricou va scrie Chevrolet.

Ultimul bastion rămas nevândut este Old Trafford. Arena legendară, teatrul viselor. Acolo nici măcar Glazer-ii nu se riscă să schimbe numele pentru un pumn de bănuţi, fie el şi pumnul unui gigant. Probabil că ar fi revolte de stradă în Manchester, probabil război civil.

Şi acum ajungem la ipocrizie. Administratorii clubului cheamă un tehnician de sunet care să optimizeze acustica pe Old Trafford. Fanii s-au plâns că atmosfera e cam tristă şi că nu prea se aude cum cântă peluza Stretford End.

Ce e rău în asta? Nimic. Cei de la Galata au spart barierele sonice pe noul lor stadion după ce l-au construit după ultimul răcnet al acusticii.

Doar că…

Pe Old Trafford nu s-a auzit niciodată, dar NICIODATĂ, peluza Stretford End. Şi asta pentru că tot stadionul cânta. Acum, fanii adevăraţi au fost împinşi în ultimul bastion pe care corporatiştii sau indienii cu bani nu l-au cotropit încă. Atmosfera de pe Old Trafford a rămas la mâna ultimilor suporteri adevăraţi de la cea mai tare echipă din cel mai tare campionat din lume. Iar ceilalţi, îmbuibaţii, au pretenţia să-şi morfolească meniul vip în timp ce şi delectează urechile cu cântece de galerie. Nici măcar împăraţii romani din ultima speţă degenerată nu ar fi avut o asemenea pretenţie prin Colosseum.

Restul stadionului este acum ocupat de graşi la costum care vin la meci ca la teatru, vin pentru că e şic şi e în trend, vin pentru că-şi permit să dea câteva mii de lire pe abonament, vin până se plictisesc şi apoi îşi găsesc o distracţie nouă.

Şi mai ştiţi ceva?!? Restul stadionului nu merită să audă cântecele spiritelor libere din Stretford End. Restul stadionului arată deja ca arena Triestinei, pictată cu fani ca să pară plină, doar că aici unora li se scurge crema din ecler pe cravata de milioane.

Tocmai v-am spus o poveste despre cât de necesari sunt banii dar şi despre cât de mult rău pot să facă în acelaşi timp.