Don't Miss

Wenger. Istoria unui manager de care nu a auzit nimeni

By on 14 aprilie 2012, 14:18

Foto: thehardtackle.com

Nancy, Monaco şi Nagoya Grampus Eight. Când oficialii lui Arsenal Londra au adus un francez din Japonia la cârma tunarilor, fanii se cruceau pe lângă, pe atunci, Highbury. Arsene! Un titlu şi o cupă în Hexagon nu înseamnă o carte de vizită atunci când se pune problema preluării unui club englez, vechi, cu tradiţie şi pretenţii pe măsură. Era septembrie 1996. De aici şi până la bucata roşie de pânză cu scris alb „In Arsene We Trust” a fost un drum pe care elegantul şi sofisticatul manager născut în Strasbourg i-a purtat alături de el atât pe suporteri cât şi pe adversari. A fost un nimeni doct, a devenit idolul tribunelor şi acum înghite porţia de contestări cu aceeaşi graţie cu care a ridicat atâtea cupe deasupra capului.

1996

„Arsene Who?” a fost titlul din Evening Standard înaintea anunţului oficial prin care Wenger a fost instalat la cârma lui Arsenal în locul lui Bruce Rioch. Rumoarea a fost întreţinută şi de numele celui care era creditat cu cele mai mari şanse să preia conducerea tunarilor: Johann Cruijff.

Arsene a debutat cu dreptul. A câştigat în deplasare la Blackburn, scor 2-0. Wenger despre numirea sa: „Să faci ce a făcut atunci conducerea lui Arsenal nu reprezintă un risc, e mai degrabă un pic de nebunie!”

1996-97

Wenger nu a avut nevoie de cine ştie ce fapte de arme să fie luat în vizor de sir Alex Ferguson. Francezul vorbeşte fluent cinci limbi străine. „Am un puşti la tineret. Este din Coasta de Fildeş, are 15 ani şi vorbeşte tot cinci limbi străine!” plusa în acel moment Ferguson şi se părea că managerul lui United este în avantaj: l-a învins pe Wenger în ambele dueluri directe din campionat.

1998

Titul şi Cupa Angliei! A fost replica lui Wenger la doi ani de la instalarea sa la cârma tunarilor. „Acum trei sezoane, Arsenal încheia sezonul în partea a doua a clasamentului. Mai mult, în precedentele cinci sezoane de dinaintea lui Wenger, cea mai bună prestaţie a echipei a fost un singur loc 4. În doar doi ani, necunoscutul Wenger a reuşit dubla!” este rezumatul făcut de BBC.

2002

Titlul şi Cupa Angliei! Arsenal cu Wenger pe bancă a reuşit încă o dublă în Premier League. Pentru tunari, acesta a fost apogeul istoriei moderne a clubului. Nu doar au câştigat, au dominat fără drept de apel campionatul. Cinci victorii din cinci în aprilie, record de goluri marcate în meciuri consecutive, nicio înfrângere din decembrie şi până la finalul întrecerii şi doar trei în tot campionatul. „Nu este nevoie de niciun epitet. Priviţi statisticile! Ele sunt dovada cunoştinţelor tactice, determinării şi dorinţei de a câştiga dovedite de Wenger!” (The Guardian)

Foto: http://www.bbc.co.uk/news

2004

Titlul fără înfrângere şi 11 puncte avans faţă de următoarea clasată! A fost încă o lovitură aplicată de Wenger tuturor celor care l-au contestat vreodată. Arsenal era pe val. Toată lumea privea cu admiraţie în curtea londonezilor.

2005

Cupa Angliei din acel sezon este ultimul trofeu câştigat de francez la Arsenal. Politica puştilor crescuţi la academie a făcut senzaţie dar nu mai putea ţine pasul cu investiţiile în vedete gata făcute.

FINANŢELE

În primii 10 ani de mandat, Wenger a cheltuit pe transferuri mai puţin decât Mourinho la Chelsea în primele două sezoane. Suma medie plătită de francez pentru un jucător a fost de doar 4,5 milioane de lire sterline, iar în total a cheltuit aproximativ 160 de milioane în primul deceniu petrecut pe banca tunarilor.

STĂINII

Wenger a simţit slăbiciunea materialului genetic englez, o perioadă destul de slabă pe care o traversau britanicii în ceea ce privea tinerele talente, aşa că a decis să cumpere străini. A fost criticat dur dar şi-a văzut de proiectele sale. 30 decembrie 2009 a reprezentat punctul maxim de umilinţă pentru insulari intr-un meci de Premier League. Portsmouth şi Arsenal au aliniat la start 22 de jucători dar niciun englez printre ei. Ba mai mult, doar doi britanici, un scoţian şi un galez! (povestea pe larg AICI) „Suntem un club în care vorbeşte valoarea şi nu paşaportul” a fost replica seacă a lui Wenger.

Foto: tonyishere.co.uk

EMIRATES ŞI BAZA DE PREGĂTIRE

În loc să arunce cu banii, Arsenal şi austerul Wenger au pus la ciorap. Valoarea financiară a clubului a permis o schimbare extrem de spectaculoasă. În 2006, tunarii au lăsat în urmă tradiţia unui Highbury de 38.000 de locuri şi s-au mutat pe ultramodernul Emirates, cu o capacitate de 60.000 de locuri. Preţul biletelor a rămas constant, iar arena este plină la fiecare meci de acasă al băieţilor lui Wenger. Emirates a costat 600 de milioane de euro (povestea pe larg AICI) dar generează venituri de peste 100 de milioane în fiecare an, doar din bilete!

În 1997, Arsenal îl cumpăra pe Anelka de pa PSG cu 700.000 de euro. Doi ani mai târziu îl vindea la Real Madrid pentru 35 de milioane! Unde s-au dus banii? În London Colney, acolo unde au finanţat construcţia bazei de pregătire. Wenger a contribuit personal la realizarea proiectului şi a asistat la punerea lui în practică. Acum, centrul de antrenamente din nordul Londrei este unul dintre cele mai moderne din lume şi este folosit, contra cost, şi de naţionala Angliei!

MANAGERUL DECENIULUI

Institutul de Istorie şi Statistica Fotbalului l-a desemnat pe Wenger drept managerul ultimului deceniu. Poate părea bizar după ultimii ani golaşi din punct de vedere al trofeelor, dar ierarhia respectivă este una bazată pe calcule şi rezultate şi mai puţin pe un vot subiectiv. Pur şi simplu francezul a fost mai constant şi a strâns în fiecare sezon suficient de multe puncte pentru ca la final să termine pe primul loc.

Comenteaza cu Facebook!