Vedete fără trofee

Mulţi fotbalişti mari nu au noroc de cluburi pe măsură. Unii au ghinion, alţii nu se transferă niciodată iar la final de carieră toată lumea le apreciază realizările fără ca acestea să fie dublate de trofee pe măsură. La nivel de echipă naţională, cel mai sugestiv exemplu este Ryan Giggs. Omul cu cele mai multe titluri şi cupe din istoria lui United nici măcar nu a participat la vreun mondial şi asta pentru că naţionala galeză este, pur şi simplu, prea mică pentru el.

Există însă jucători mult mai ghinionişti. Sunt cei care, chiar dacă au excelat, nu au nici măcar vreun trofeu major de dus acasă. Am luat în calcul titlurile naţionale la întrecerile pe echipe nu şi cupa, mai ales pentru că în unele ţări această întrecere este onorată cu echipele de rezerve (cazul Italiei).

[tab: McGrath]

Paul a prins primii ani de domnie ai lui Ferguson la United. A plecat însă la Aston Villa înainte ca diavolii din Manchester să înceapă să câştige titluri pe bandă rulantă. În cei 17 ani petrecuţi pe teren are doar o cupă a Angliei în palmares. McGrath este considerat în continuare de o parte a suporterilor drept cel mai bun fundaş din istoria Albionului.

[tab: Signori]

Pentru amatorii de Il Calcio din anii 90, Giuseppe Signori rămâne pentru totdeauna Il Capocanoniere. Golgeterul lui Lazio a strălucit într-o perioadă în care fotbalul peninsular se juca la cel mai înalt nivel. Din păcate a făcut-o la echipa nepotrivită. A fost de trei ori cel mai bun marcator din Serie A, de două ori în Cupa Italiei şi a câştigat Guerin D’Oro dar nu a pus mâna pe niciun trofeu. Din păcate pentru atacantul de buzunar al lazialilor ghinionul s-a prelungit şi la naţională. Mai întâi s-a tot certat cu selecţionerii. Apoi a prins mondialele din 94, acolo unde a jucat în fiecare meci, mai puţin în finala pierdută cu Brazilia.

[tab: Haynes]

Johnny e mai puţin cunoscut pe la noi dar nu a fost uitat în Anglia. A jucat peste 650 de meciuri în cei 18 ani petrecuţi la Fulham, are 56 de selecţii dintre care 22 cu banderola pe braţ la naţională. Valoarea sa este demonstrată şi de statutul pe care îl avea în perioada în care juca fotbal. Haynes a fost primul fotbalist din lume care a câştigat 100 de lire sterline/săptămână. Cumva, Johnny este bunicul financiar al celor mai bine plătiţi fotbalişti ai epocii moderne. Trofeele l-au ocolit însă pe Haynes. N-a câştigat nimic cu Fulham, iar din naţională s-a retras în 1962, cu 4 ani înainte ca Anglia să câştige titlul mondial.

[tab: Given]

Irlandezul Shay are 125 de selecţii la naţională. Ar fi fost totuşi culmea să câştige europenele sau mondialele! În schimb, la echipele de club, a trecut şi pe la grupări aflate în plină afirmare. A ajuns la Blackburn chiar în sezonul în care The Riversiders au câştigat ultimul titlu din istorie, dar Given era cumva în postura lui Pantilimon al nostru la City. Poarta lui Blackburn era păzită de Tim Flowers. Pe final de carieră a ajuns la Manchester City. A rămas acolo în perioada exploziei de vedete dar a plecat cu un an înainte ca cetăţenii să câştige titlul în Premier League.

[tab: Lineker]

Unul dintre cei mai la modă atacanţi din anii 90 nu se poate lăuda cu niciun trofeu major. Gary Lineker are trei titluri de golgeter în palmares, a fost cel mai bun marcator la mondialele din 86, a câştigat Gheata de Aur în acelaşi an în care a ieşit pe locul doi în Ballon d’Or, ancheta care desemna cel mai bun fotbalist european al fiecărui sezon. Ca să-i facem dreptate, Lineker a câştigat totuşi o cupă a Spaniei şi Cupa Cupelor cu Barcelona, dar niciun titlu naţional în cei 16 ani petrecuţi pe teren.

[tab: Matthews]

Stanley este, probabil, simbolul fotbalului ca mod de viaţă. Dacă nu i-ar fi plăcut atât de mult nu ar fi jucat până la 50 de ani. Cariera mamut a lui Stanley Matthews se întinde pe mai bine de trei decenii dar singurul trofeu câştigat a fost Cupa Angliei, cu Blackpool în 1953. Singurul  fotbalist ridicat la rang de cavaler în timpul carierei mai are o poveste interesantă pe care o puteţi lectura aici.

[tab: Van Persie]

E posibil ca cel mai mediatizat fotbalist al momentului să nu aibă un titlu de arătat în vitrina cu trofee?!? Este! Robin van Persie este singurul din această listă care-şi mai poate schimba destinul pentru că încă mai joacă fotbal şi o face în stil mare. Olandezul şi-a petrecut opt ani la Arsenal, dar ghinion, au fost cei opt în care tunarii nu au mai luat decât o Cupă a Angliei. Cu naţionala a ajuns în finala mondialelor din 2010.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Regii lui Ferguson
  Regii lui Ferguson
• 

  Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
  Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
• 

  Arsenal face curăţenie pentru viitoarele vedete
  Arsenal face curăţenie pentru viitoarele vedete
• 

  Citatul amnezic
  Citatul amnezic