Talent geografic. Un studiu despre altfel de origini ale fotbaliştilor

Anatomia sau geografia joacă propriul rol, deloc neglijabil, în destinul unui sportiv. Câţi baschetbalişti de top coreeni, chinezi sau japonezi aţi văzut? Yao Ming şi atât, iar gigantul de 2 metri şi 29 de centimetri este exact antiteza mediului din care provine: de obicei, asiaticii sunt mici de statură. La fel şi sporturile nautice, apanajul celor cu ieşire la mare sau ocean, sau cele de iarnă, aflate la discreţia popoarelor nordice. Fotbalul nu pare deloc tributar unei asemenea condiţionări dar noi acum încercăm să aflăm dacă există o cât de mică influenţă a contextului geografic, cultural şi chiar tradiţional în acest joc.

Studiem portarii americani. Sunt buni? Au fost câţiva. De la Meola până la Tim Howard, de la Kasey Keller la Brad Friedel şi la nou veniţii Guzan sau Hahnemann toţi au dovedit o înclinaţie aproape naturală spre fotbal şi în special spre atributele care fac un portar să fie mare.

Ce anume din backgroundul nord-american i-ar fi putut ajuta?

Una dintre caracteristicile importante ale culturii americane este individualismul, fie el manifestat şi într-un grup. Sigur, sporturile de echipă sunt frumoase pentru că participă mai mulţi la ele, dar toate filmele americane scot în faţă quarterback-ul din fotbalul american. El este eroul pozitiv. La fel şi în fotbal nostru, doar că aici, individualismul pe teren poate fi exprimat în cel mai natural mod doar între buturi.

Orice puşti american care ajunge să joace fotbal european o face după sau în paralel cu joaca obişnuită cu prietenii printre blocurile lor gri. Majoritatea jocurilor de peste ocean implică o mingiuţă cât una de tenis şi o mânuşă cu care trebuie prinsă. Încă o imagine de film, recunosc, dar este extrem de sugestivă. Un astfel de antrenament neintenţionat ajută indirect coordonarea viitoare pentru un portar de succes.

Tradiţia americană mai vine un un amănunt extrem de util portarilor din fotbal. Majoritatea sporturilor de la ei încurajează contactul fizic şi prin urmare, lipsa fricii în faţa unui adversar direct. Câteva faze comparative între ezitările lui De Gea la cornere sau centrări şi determinarea lui Friedel pot fi grăitoare în acest sens.

Deloc măgulitor pentru americani poate fi şi următoarea concluzie bazată pe îndatoririle unui goalkeeper. Dacă pe teren tactica produce confuzie până şi experţilor, rolul portarului este uşor de înţeles şi de aplicat. Practic, el trebuie să nu lase mingea să intre în plasă! Este simplist spus, dar pe lângă schemele pe care trebuie să le deprindă un mijlocaş, spre exemplu, portarul are un obiectiv clar şi trebuie să se ţină de el. Iar simplitatea asta le place şi este pe înţelesul americanilor.

Sigur, până la urmă, rândurile de mai sus sunt doar câteva observaţii de suprafaţă, fără pretenţia de confirmare statistică.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Mondiale (12): cei trei portari
  Mondiale (12): cei trei portari
• 

  Cei mai buni portari din istoria fotbalului (IV)
  Cei mai buni portari din istoria fotbalului (IV)
• 

  Clişee esenţiale despre portari
  Clişee esenţiale despre portari
• Cei mai buni portari din istoria fotbalului (III)
  Cei mai buni portari din istoria fotbalului (III)