Studiu ştiinţific: când şi de ce simulează jucătorii

Îi ştiţi deja. Sunt cei tăvăliţi în agonie pe teren, cu mâninile pe picior, la cap sau pe faţă. Se zvârcolesc într-o agonie demnă de o meserie mai bună. N-au păţit nimic, dar încearcă să păcălească arbitrul pentru un penalty, pentru o lovitură liberă, pentru o pedeapsă aplicată adversarului. Simulatorii din fotbal au devenit recent subiect de studiu la Universitatea din Queensland, Australia.

Pretextul oficial este cercetarea pedantă în sport a unui fenomen, altfel universal: înşelătoria! Au fost analizate 60 de partide, câte 10 din Spania, Germania, Franţa, Italia, Olanda şi Australia.

Rezultzatele confirmă lucrurile pe care le ştim deja: jucătorii sunt mult mai tentaţi să simuleze în cazul meciurilor cu miză sau pe finalul unei partide încă nedecisă pe tabelă, iar zona preferată este careul advers.

Căzăturile au fost clasificate în trei mari categorii: cele legitime (fotbalistul a fost faultat), cele exagerate (a existat contact dar cel faultat exagerează efectul) şi simulările.

În cele 60 de partide studiate au existat 2.803 de căzături, dintre care doar 169 au fost încadrate la capitolul simulare, adică undeva în jur de 6%.

Pare o cifră mică, dar detaliile de acest gen pot schimba soarta unui meci. Nu este nevoie decât de un penalty acordat greşit pentru ca o partidă să aibă o câştigătoare sau alta. Îngrijorător este însă un alt detaliu. Din cele 169 de simulări, arbitrii au fost complet păcălit în 35% din cazuri şi au dictat cel puţin 60 de penalty-uri care nu se impuneau. Asta înseamnă cel puţin o simulare încununată de succes/meci studiat, dacă luăm în calcul că rata transformării loviturilor de pedeapsă este undeva pe la 85%.

O altă direcţie a studiului i-a vizat pe arbitri. Campionatele în cara cavalerul fluierului lasă jocul liber sunt mai puţin predispuse la simulări decât cele în care meciul este fragmentat, ceea ce înseamnă că simulatorii speculează şi slăbiciunea arbitrilor. Aceştia din urmă nu îşi folosesc resursele aflate la dispoziţie pentru a limita înşelăciunile. Galbenele pentru simulare sunt arătate doar în cazuri extreme.

În MLS a fost instituit un sistem aflat încă în teste care să pună capăt înşelătoriilor de pe urma cărora se obţine un avantaj incorect în joc. Înregistrările meciurilor sunt vizionate retrospectiv, iar cei care simulează riscă să stea pe bară. Primul jucător din lume pedepsit ulterior pentru simulare a fost Alvaro Saborio,  atacantul lui Real Salt Lake. În august 2011, a primit o etapă de  suspendare şi 1.000 de dolari amendă după meciul cu San Jose Earthquakes.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere