Simboluri migratoare. De unde vin culorile cluburilor

Ce sunt mai de preţ pentru un suporter înfocat decât culorile şi stema clubului? Veneraţia se mulează foarte des şi pe stilul vestimentar al fanilor. Tricou, fular, fes, toate în culorile grupării pentru care le tremură inima. Şi cântecele galeriei ţin cont de culori. ”O iubire roş-albastră / pentru campioana noastră” şi altele la fel. Totul se mişcă în jurul simbolurilor. Asociate automat cu echipa favorită, semnele distincte provin uneori din cele mai neaşteptate surse, iar migraţia culorilor şi emblemelor unesc echipe, altfel fără vreo altă legătură.

Povestea “olandezului zburător” Gerrit Keizer explică originea culorilor alb-roşii ale lui Ajax. Clubul olandez ajunsese în faliment după al Doilea Război Mondial şi a fost nevoit să împrumute până şi echipamentul de joc. Keizer, care juca atât pentru Arsenal cât şi pentru lăncieri, a venit acasă cu tricourile donate de londonezi, iar restul e poveste.

Arsenal juca deja în alb şi roşu, dar culorile veneau de la Nottingham Forest. În 1895, mai mulţi  fotbalişti ai clubului din West Bridgford s-au transferat la Arsenal şi au venit cu tot cu echipamentul de joc. Pentru tunari a fost mai simplu să facă rost de tricouri asemănătoare şi pentru ceilalţi, aşa că echipa a adoptat noile culori şi cu ele a rămas.Tottenham Hotspur a fost mai puţin hotărâtă. A început cu albastru închis, apoi a preluat tricoul cu sferturi albe şi albastre deschis al lui Blackburn, după care a ajuns să joace în alb complet cu short albastru, exact ca Preston.

Povestea culorilor Barcelonei are şi ea mai multe variante. Unii spun că roşul şi albastrul vin de la FC Basel pentru că primul preşedinte, Joan Gamper, era elveţian. Alţii spun că Arthur Witty, unul dintre primii jucători ai catalanilor a venit cu tricourile făcute la comandă la Crosby’s Merchant Taylor’s School.

Athletic Bilbao juca iniţial în alb-albastru. Între timp a dat albastrul pentru roşu iar variante sunt tot două. Prima: clubul avea în majoritate jucători veniţi din Sunderland şi Southampton, acolo unde echipele locale jucau în alb-roşu. A doua este de natură financiară. În Bilbao se fabricau industrial saltele colorate în dungi albe şi roşii, aşa că cea mai ieftină combinaţie pentru tricouri, dar şi cea mai uşor de procurat era exact aceasta.

Nici măcar alb-roşul de pe tricoul lui Sunderland nu este original. Gruparea din Tyne and Wear l-a adoptat după ce a primit cadou un set de echipament de la vecina South Bank FC.