Don't Miss

Sferturi: Germania-Grecia 4-2

By on 23 iunie 2012, 13:49
Foto: westernc.com

A fost un meci dinainte jucat dar nu atât de jucat pe cât se aşteptau antecronicarii. A fost încărcat cu atributele lumii reale din jurul fotbalului, cu Grecia leneşă care e cu un pas în afara zonei euro şi cu o Germania care plăteşte exasperată greşelile altora. A fost şi un meci care a ilustrat un duel altfel imposibil: diviziile de tancuri nemţeşti, sub comanda generalului Low, au urcat pe muntele Olimp să se convingă dacă legendele cu zei şi întreaga mitologie elenă există cu adevărat.

După trei blitz-uri câştigate în grupe, germanii şi-au anexat calificarea în sferturi. Au ajuns aşadar la graniţa unei ţări ciudate. Spionii infliltraţi s-au întors cu tot felul de zvonuri dintre cele mai controversate. Că trăiesc dincolo de nori, într-un palat din care privesc muritorii de rând cu interes şi condescendenţă în aceeaşi măsură, că sunt şi puri şi invidioşi, că le place şi pacea şi războiul, că ştiu să se sacrifice până la ultimul om, atunci când nu sunt prinşi cu alte treburi.

Low nu şi-a plecat prea mult urechea la poveştile cu care a fost întâmpinat. A scos din rezervă câteva unităţi de panzere mai odihinite şi a ordonat: înainte, cu toată viteza! Aşa a început totul.

Printre tufele de măslini şi crusta de pământ sfărmată sub şenilele blindatelor nu se afla nimic. A pus atunci să se tragă câteva salve de tun. Tot nimic. Abia la finalul primei părţi a atacului una dintre ghiulele a atins ceva viu, iar nemţii s-au instalat într-o tabără temporară pentru noapte, mulţumiţi că sunt în grafic.

A doua zi a început cu totul altfel. Un oarecare Salpingidis (Ares, Ares, Ares, se auzeau nişte strigăte de încurajare de undeva de sus, dar nu a văzut nimeni cine vorbea) a ieşit dintr-o viroagă. Alerga de nebun cu ceva în mână, părea să fie o sticlă. Până să se dezmeticească cineva, Salpingidis i-a aruncat sticla unui pletos care a apărut şi el de nicăieri. Samaras i-a aprins fitilul, a împins-o sub primul tanc din coloană şi a dispărut. Booom!

Să fie grecii gnomi, creaturi ale pământului? De unde au venit şi cum de s-au făcut nevăzuţi atât de repede, să fie ruşi cu cocktailuri molotov, oare am pornit împotriva unui adversar deja înfrânt, s-a întrebat generalul Low. Niciun raport preliminar nu indica aşa ceva.

În lipsă de alte idei a ordonat atac total. Sprijinite şi de aviaţie, blindatele nu s-au mai împiedicat de nimic. Bomba maiorului Khedira le-a readus germanilor încrederea pierdută după atacul de gherilă al adversarilor. Colonelul Klose de la aviaţie a centralizat perfect o rachetă a locotenentului Ozil, doar are şi Luftwaffe mândria ei, nu poate lăsa unităţile de uscat să se acopere singure de glorie. Un alt locotenent tinerel, Reus, a dat ultima lovitură. Victorie, Olimpul e al nostru!

Dar parcă gustul unei bătălii nu e la fel de dulce dacă lupta a fost prea uşoară. Iar, la urma urmelor, unde este duşmanul?!? Niciun palat, nici vorbă de nori şi de zei şi de viaţă fără de moarte. Doar acelaşi Salpingidis le-a mai adus aminte că a fost totuşi vorba de un dans în doi însă, deja, în acele momente, nemţii înfigeau drapelul în vârf de munte şi-l sprijineau la bază cu câteva pietre mai mari, să nu fie smuls de vânt. Râdeau şi se băteau pe spate, fericiţi că au câştigat şi că au supravieţuit să spună povestea mai departe.

Undeva în spatel generalul Low studia două hărţi pe botul fierbinte al unui tanc. Şi acum ce să fie…Anglia sau Italia?!?

Comenteaza cu Facebook!