- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Scurt istoric catalan. Ce a făcut Guardiola cu FC Barcelona
13 trofee în 4 ani şi cu asta am spus totul fără să fi spus, totuşi, nimic! Guardiola deja a intrat în istorie odată cu anunţul demisiei de care conducerea aflase încă din decembrie. Guardiola este cel mai de succes manager din întreaga istorie a catalanilor. Guardiola a venit din nicăieri-ul antrenoratului şi s-a instalat în fruntea gânditorilor şi tacticienilor fotbalului în timp record. Pep ar fi fost, cu siguranţă, invidiat de Nicolae Ceauşescu: el chiar a reuşit cincinalul în patru ani şi jumătate. Mai jos, o scurtă trecere în revistă a momentelor importante din cariera plină de strălucire însă, paradoxal, atât de scurtă a lui Josep „Pep” Guardiola i Sala.
2006
Pep punea punct carierei fotbalistice la Dorados de Sinaloa, în Mexic. Asta după ce lăsase în urmă pe Al Ahli, Roma şi Brescia, în ordine invers cronologică, dar şi povestea mai puţin plăcută a suspendării de 4 luni din cauza dopării cu nandrolon. În 2007 şi 2009 a fost exonerat de orice acuzaţie.
2007
Guardiola alături de un oarecare Francesc Vilanova i Bayó (revenim la el pe final de articol) au fost numiţi ca antrenor, respectiv secund la Barca B, în liga a treia din Spania. Pep a promovat iar după un singur sezon la echipa a doua a catalanilor a fost numit la cârma echipei mari.
2008
A preluat Barcelona în anul în care Ronaldinho i-a părăsit pe extratereştri, iar celălalt jucător de top din atac, Etoo se afla şi el în prag de plecare.
A schimbat imediat stilul de joc. Cu fostul principal, Rijkaard, Barca juca un 4-3-3 special pentru Ronaldinho. Pep a trecut la tiki-taka, celebrul joc de pase şi prima mare invenţie a secolului XXI în fotbalul mondial.
2009
A câştigat titlul, Cupa Regelui, Liga Campionilor, Mondialul Cluburilor, Supercupa Spaniei şi Supercupa Europei. Etoo şi Messi au fost decisivi în finala Champions League, câştigată cu 2-0 în faţa lui United. Nicio echipă din lume până în acel moment nu cucerise şase trofee de asemenea calibru într-un singur sezon.
2010
Inter-ul lui Jose Mourinho a pus punct visului de supremaţie a Barcelonei, care încerca să devină prima echipă care să ia două Ligi ale Campionilor una după alta. Titlul şi Supercupa Spaniei au fost trofeele anului pentru Guardiola şi ai lui. A fost şi anul în care a început conflictul cu Ibrahimovic. Suedezul a fost cel mai important transfer din mandatul lui Pep şi în acelaşi timp, cea mai mare dezamăgire pentru catalan.
2011
Liga Campionilor după o semifinală cu Real şi o finală cu Manchester United, titlul, Supercupa Spaniei, Supercupa Europei, Mondialul Cluburilor, adică cinci trofee din şase posibile. Încă un sezon de supremaţie pentru extratereştri.
2012
A fost anul revenirii printre pământeni. Niciun trofeu până acum şi doar unul în vizor, Cupa Spaniei, acolo unde Barca va juca finala. Este anul în care Guardiola a decis să demisioneze.
GUARDIOLA
Patru ani plini de trofee dar şi de consum nervos fără limite. Pep are doar patru sezoane ca antrenor principal, o perioadă în care alţii abia se obişnuiesc cu banca tehnică. Pe lângă sfertul de secol în antrenorat al lui Ferguson, catalanul este doar un copil.
Trofeele câştigate şi noua faţă a fotbalului în epoca Guardiola îl fac să pară însă mult mai bătrân pe tehnicianul de doar 41 de ani. Guardiola pare aici dintotdeauna.
VIITORUL
Aminteam mai sus de un oarecare Francesc Vilanova i Bayó, secundul lui Pep la Barca B. Ei bine, Guardiola l-a luat secund şi la echipa mare. I se spune Tito şi el va fi noul principal al catalanilor. Ca jucător, Tito a prins doar echipa secundă în tricoul blau-grana. Ca antrenor, cariera lui abia acum începe cu adevărat. Pare o poveste trasă la indigo cu cea de acum patru ani. Tito poate fi sau nu al doilea Guardiola. Totul este la mijloc, totul se joacă dar nimeni nu uită. În Catalunya, miza este totul sau nimic.
0 comentarii