Scurt istoric al sponsorilor de pe tricou

Fotbalul a devenit altul odată cu apariţia sponsorilor în viaţa sportivă. La nivel vizual, publicitatea s-a manifestat exclusiv la nivel de panou până în anii 70. A fost momentul în care firmele de echipament sportiv au descoperit că îşi pot mări sigla, o pot duplica pe mânecile tricourilor, ba chiar pot să îşi imprime şi numele firmei alături de logo. Totul în contul contractului prin care se obligau să furnizeze echipamentul de joc. De aici şi până la prima înţelegere dintre un club şi o companie comercială a fost doar un pas. S-a întâmplat în Germania.

Berea Jägermeister este primul sponsor oficial pe tricou în fotbalul profesionist. Reprezentanţii companiei au semnat o înţelegere cu oficialii lui Eintracht Braunschweig din RFG, iar gruparea germană a jucat cu numele respectiv pe piept în 1973.

Trei ani mai târziu, Kettering Town a semnat primul contract publicitar din fotbalul britanic. Gruparea din Southern Division a sfidat una dintre reglementările federaţiei, ba chiar a şi jucat un meci cu „Kettering Tyres” pe tricou. Amenda a fost de o mie de lire sterline, iar managerul echipei, Derek Dougan, a găsit o soluţie ingenioasă: a imprimat tricourile cu „Kettering T” şi a justificat că numele nu are nicio conotaţie comercială. În paralel, Kettering Town, Derby County şi Bolton Wanderers  au solicitat oficial federaţiei să permită sponsorizarea. Un an mai târziu, FA a răspuns pozitiv, dar principala combatabtă, Kettering s-a lovit de o ironie a sorţii. Atunci când legea permitea, nu a mai fost în stare să îşi găsească sponsor!

În 1977, Hibernian a devenit prima grupare din Marea Britanie cu sponsor oficial: Bukta, furnizorul de echipament sportiv. Un an mai târziu, Derby County a semnat cu Saab, dar tricourile cu brandul producătorului de automobile au fost purtate doar în meciurile de pregătire de dinaintea sezonului. Liverpool a fost prima echipă din Anglia care a afişat un sponsor pe piept în meciurile oficiale (Hitachi, 1979).

De aici şi până la transformarea tricourilor în panouri publicitare a fost doar o chestiune de timp. Singurul obstacol a fost reprezentat de posturile tv care transmiteau în direct partidele de campionat. Acestea au refuzat să televizeze meciurile echipelor cu sponsor pe tricou. Coventry a încercat să scurtcircuiteze boicotul printr-o manevră ingenioasă: a incorporat în designul echipamentului sigla uzinei auto Talbot, dar televiziunile au rămas ferme pe poziţie. Duelul nervilor a durat până în 1983, atunci când cele două părţi au ajuns la un acord. Televiziunile au început să transmită meciurile cu condiţia ca spaţiul alocat sponsorului de pe tricou să se reducă la 40 de centimetri pătraţi de la 80, atât cât prevedeau regulile federale ale momentului.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Numere
  Numere
• 

  Cinci ani de Istoria Fotbalului
  Cinci ani de Istoria Fotbalului
• 

  Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
  Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager