Schizofrenia, o glumă. Povestea lui Andy Goram

23 de ani în poartă, dintre care şapte la Rangers. 13 ani la naţională. O poveste de succes marca Andy Goram, un englez serios dar vulcanic, cuminte dar charismatic, dedicat dar cu o viaţă personală de primă pagină în tabloide. Chiar şi porecla primită din partea fanilor a venit fără vreo undă de amuzament sau şmecherie. Lui Goram i se spunea „The Goalie”. Pur  şi simplu „Portarul”. Undeva, pe la mijlocul carierei, un eveniment, altfel zguduitor de trist, a demonstrat că în tăria de caracter a lui Andrew Lewis Goram din Bury se află şi o imensă doză de umor. Din cel britanic, bineînţeles.

S-a născut în Anglia dar a ales să reprezinte Scoţia la nivel de echipă naţională. Cu el în poartă, Rangers a luat şapte titluri consecutive. Fără el, albaştrii au început să şchioapete.

A trăit periculos. Într-un imperiu Britanic cu capsa pusă, Andy Goram era prieten fără reţinere cu fanii lui Rangers din Irlanda de Nord. Implicaţiile religioase l-au propulsat pe lista IRA, Armata Republicană Irlandeză, din partea căreia a primit oficial o ameninţare cu moartea.

A purtat de capul lui o banderolă neagră în semn de doliu pentru Billy ‘King Rat’ Wright, un cunoscut secesionist irlandez, eufemistic numit loialist al Ullsterului. A fost luat pe sus de poliţie şi dus să dea explicaţii!

A visat întotdeauna la Manchester United. Ca puşti, era nelipsit de pe Old Trafford. Ca portar, visul i s-a împlinit în 2001, atunci când sir Alex Ferguson avea nevoie disperată de un portar de rezervă cu experienţă. Goram a jucat două meciuri în campionat, iar United a luat titlul la 10 puncte distanţă de Arsenal.

A avut trei neveste de care a divorţat cu scandal. A băut şi a fost dat afara chiar şi de la Rangers. După ce s-a lăsat de fotbal şi-a deschis un bar acolo unde povestea liniştit oricui voia să-l asculte cum a incitat personal galeria lui Rangers să strige sloganuri rasiste la adresa lui Pierre van der Hooijdonk, pe vremea când olandezul de culoare juca la Celtic. Toate poveştile sunt relatate în amănunt şi cu savoarea personală a jucătorului în autobiografia sa, numită simplu „The Goalie – My Story”, 15 lire sterline pe Amazon!

Foto: heraldscotland.com

În toată nebunia de fotbal amestecat cu puternice opinii politice, viaţa lui Andy Goram a fost la un pas să o ia razna. În perioada în care câştiga titluri peste titluri în Scoţia, medicul l-a anunţat sec: Andy, ai schizofrenie! Adică demenţă. Adică  o boală mintală  din cauza căreia apar manifestări psihopatologice majore, halucinaţii, delir, tulburări de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalităţii.

Fanii lui Celtic nu l-au iertat. „Two Andy Gorams, there’s only two Andy Gorams” a fost un cântecel lansat de suporterii alb-verzilor şi care a prins rapid în galerie. Aluzia directă şi cruntă la adresa tulburărilor de personalitate pe care le implică schizofrenia. Reacţia portarului a fost fără replică: colericul, nebunul, agitatul, explozivul Goram s-a dus în faţa celor care îi cântau, i-a salutat şi i-a aplaudat ca pe nişte vechi prieteni.

Boala lui Goram nu l-a impresionat prea mult pe portar. A continuat să joace mai bine de un deceniu şi a rămas la fel. Un englez serios, dar vulcanic, cuminte dar charismatic, dedicat dar cu o viaţă personală de primă pagină în tabloide.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
  De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
• 

  Mignolet, clișeul portarului care greșește
  Mignolet, clișeul portarului care greșește
• 

  Pisica cu 89 de vieţi. Povestea lui Ramallets, ultimul mare portar fără mânuşi
  Pisica cu 89 de vieţi. Povestea lui Ramallets, ultimul mare portar fără mânuşi
• 

  Soldatul Edson Arantes do Nascimento
  Soldatul Edson Arantes do Nascimento