- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Schimbătorii de nume. Povestea clubului cu trecut dar fără prea mult istoric
Leyton Orient! Vă spune ceva?!? Acolo joacă Yilmaz Aksoy, dar nici asta nu ar trebui să însemne mare lucru. Turcul are doar 18 ani. Nici istoric, nici trecut, doar un împrumut la Welling United. De Kevin Lisbie aţi auzit doar dacă sunteţi fani ai lui Charlton United. Internaţionalul jamaican a jucat acolo, în Premier League. Acum a îmbătrânit şi s-a retras spre divizia a treia. Mult trecut, ceva istoric. Aşadar, Leyton nu e cine ştie ce mare echipă. Dar asta nu înseamnă că nu are planuri să devină una uriaşă!
Deocamdată duce 126 de ani în spate dintre care doar unul singur petrecut pe prima scenă a fotbalului englez, şi acela foarte, foarte departe în trecut.
Leyton se chema Eagle Cricket Club pe vremea în care Wyatt Earp, Doc Holliday şi fraţii Clanton se împuşcau pe bune în ceea ce a rămas în legenda Vestului Sălbatic sub numele de „Shootout at OK Corral”.
A devenit Orient Football Club în anul în care William Bundy inventa celebrul ceas de pontaj cu cartonaş perforant, cel rămas în uz prin fabricile din întreaga lume până în vremurile de apoi.
S-a transformat în Clapton Orient chiar atunci când Spania declara război Statelor Unite. Vi-i închipuiţi pe spanioli cu intenţii războinice la adresa americanilor?!? Ei bine, a fost odată ca niciodată când ibericii erau imperiu iar coloniştii, doar o naţiune fragilă, aflată la început de drum.
A purtat prima dată numele de Leyton Orient în toamna friguroasă în care Hitler şi-a strâns generalii şi le-a transmis discret: „băieţi, mergem la război!”
S-au gândit că un apelativ scurt ar fi mai de efect aşa că au devenit Orient. Doar Orient. Era pe vremea în care Indira Ghandi era aleasă premier în India iar Martin Luther King, Jr suna deşteptarea negrilor prin celebrele sale adunări de la Chicago.
A revenit la precedentul nume, Leyton Orient, în anul în care avionul experimental Voiager a efectuat primul ocol al pământului fără să realimenteze şi a rămas aşa până în acum.
Aşadar, multe schimbări şi puţine realizări pentru gruparea anonimă din suburbiile londoneze pe parcursul a 126 de ani în care istoria şi-a dezvăluit unele dintre cele mai mari epopei ale modernităţii.
Barry Hearn, preşedintele actual al clubului, vrea să schimbe totul. Leyton Orient joacă pe Brisbane Road, un stadion de 9.000 de locuri. Are o medie de 3-4.000 de fani în tribune. Dacă îi iese figura, Hearn va muta gruparea pe care o conduce pe stadionul olimpic din Londra, o arenă pe care încap peste 80.000 de spectatori. Tocmai a încheiat un parteneriat prin care să închirieze locaţia alături de West Ham.
De ce ar vrea un club cu câţiva fani să joace pe un stadion în care e suficient loc pentru echivalentul unui oraş de provincie? Pentru că vrea să crească şi să se facă mare. Hearn vrea să ducă media de suporteri la meciurile echipei sale undeva pe la 30.000. Şi-a stabilit şi publicul ţintă şi va oferi pentru început bilete gratis, pe de o parte copiilor şi studenţilor, pe de alta celor din forţele armate. A declarat deja că nu vrea să facă bani din fotbal pe termen scurt şi probabil că-l putem crede. Din balanţa financiară a clubului, doar unul din ultimii 19 ani (cu Hearn la cârmă) este pe plus.
Ah, da! Am uitat un amănunt! Tot în cadrul schimbărilor gândite de Hearn, Leyton Orient îşi va schimba din nou numele. Se va chema London Orient, iar asta se va întâmpla chiar din anul în care Facebook a depăşit pentru prima dată un miliard de utilizatori!
Va fi primul club de la fondarea Football League (1888) care va avea numele capitalei insulare ca titulatură şi nu ca oraş de provenienţă. În acest moment, drepturile de televizare încasate de Leyton Orient se ridică la un pic peste 1 milion de euro pe an (în Premier League, suma este undeva în jur de 40-60 de milioane).
Istoria nu înseamnă doar trecut. E viitorul care aşteaptă să fie modelat de cei cu iniţiativă, cu idei şi cu un pic de curaj. Dacă Hearn şi ai lui vor face ceva demn de ţinut minte vor afla cei care vor consemna întâmplările trecutului, undeva peste alţi 126 de ani!
0 comentarii