Scaunele în picioare

Cam aşa era înainte. Fotbalul nu se transformase în teatru sau operă iar stadionul părea o plăcintă mare din ciment cu aluat viu înăuntru. Poate şi de-asta la Brazilia-Uruguay, finala CM 1950, au fost aproape 200.000 de fani pe Maracana.

Între timp s-a prăvălit modernitatea peste noi. Stadioanele arată ca nişte borcane de sticlă prin care se văd murăturile. Există scaune din plastic, zone vip cu piele şi loje cu luxul plasmelor pentru reluări. Există standuri pentru mâncare şi băutură. Stadionul nu mai e (doar) al fotbalului. E un mall imens pentru delectare şi, printre altele, un meci de fotbal.

Raţiunile locurilor pe scaune au pornit din necesitatea siguranţei apoi au trecut prin dorinţele hulpave ale huzurului. Odată cu scaunele, s-au schimbat şi cei care le ocupau locul. Sună paradoxal?

Galeriile care ţipă şi urlă, care vin să-şi iubească favoriţii şi să fie iubite, s-au transformat în loje cât o peluză în care stau corporatişti snobi cu bilete asigurate de firmă. Ei nu strigă pentru că nu au venit să susţină pe cineva. Pasiunea lor nu depăşeşte dorinţa de afişare a propriei prosperităţi. Galeriile s-au întors cu spatele la gazon şi au început să se iubească singure.

Sigur, un pic de exagerare, dar cam acesta este drumul.

Nemţii au sesizat primii pericolul. Fotbalul moare fără cel mai important combustibil pe care îl are la dispoziţie. Şi nu este vorba de banii patronului, de adversar, de televizare sau de marketingul care te face cunoscut până şi printre renii din Laponia. Nu. Cel mai important ingredient al fotbalului este stadionul plin. Şi viu.

Nemţii au revenit la locurile în picioare. Borussia Dortmund a reinventat gradena şi s-a pricopsit cu The Yellow Wall…o peluză de peste 20.000 de suflete. A luat două campionate unul după altul. Un scurt documentar pe care îl puteţi vedea mai jos ne arată cum se transformă un stadion cu scaune într-unul cu gradene şi invers în doar câteva ore. E nevoie doar de o cheie de metal!

La englezi regulamentul zice aşa: „fans must remain seated except at times of excitement.” Nemţii au înţeles că acest „time of excitement” (n.r. bucuria de după gol, ocazii importante) poate fi tot meciul şi au reînviat fotbalul. Englezii în schimb se îndreaptă către penibilităţi. Sunderland şi-a suspendat câţiva abonaţi care refuzau să stea pe scaun şi care au fost reclamaţi că „stânjenesc panorama” celor din spate.

Ce înseamnă revenirea gradenelor? Mai multe locuri. O peluză de 2.500 de scaune devine una de 6.000 de locuri în picioare. Înseamnă bilete mai ieftine şi spectacol total.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere