Robert Schlienz. Poveste despre război, destin şi fotbal

Astăzi, un Robert Schlienz ar prinde naţionala doar pe la jocurile paralimpice iar maxima recunoaştere ar veni sub forma câtorva poze cu Oscar Pistorius, celebrul atlet cu picioarele amputate. Schlienz ar asista la paradele militare îmbrăcat în uniformă şi ar depăna amintiri despre trecutul în care bomba înseamnă altceva decât un transfer spectaculos sau ultima prietenă siliconată a vreunui fotbalist submediocru. Schlienz a avut ghinion şi noroc în aceeaşi măsură, aflat probabil sub vraja unor ursitoare sadice.

Robert Schlienz s-a născut în suburbiile din Stuttgart, prin 1924. Acum, VfB din localitate îl consideră unul dintre cei mai buni fotbalişti din istoria clubului. Un destin rezumat în două fraze, o soartă care putea fi cu totul alta dacă glonţul care l-a lovit în bărbie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi nimerit câţiva centimetri mai sus.

Înainte să fi fost vreun mare fotbalist, Schlienz a luptat în Wermacht pe frontul de est, acolo unde a fost la un pas de moarte. S-a întors acasă schilodit însă doar la trup. Nu a uitat de fotbal, ba chiar a făcut un pas înainte, de la FV Zuffenhausen, echipa sa de cartier, la VfB Stuttgart, gruparea fanion din Baden-Wurtenberg.

În sezonul 1945-46 a marcat 46 de goluri în 30 de meciuri în Oberliga Sud, campionatul semi-profesionist pe care nemţii l-au pus pe picioare imediat după război.

Doi ani mai târziu, destinul şi-a băgat din nou coada în viaţa fotbalistului. Pe 13 august 1948, mama lui Schlienz a murit. Robert a decis să joace împotriva celor de la Kickers Offenbach, în meciul programat a doua zi doar că la startul partidei nu a mai ajuns la stadion. Schlienz s-a răsturnat cu maşina. A scăpat cu viaţă dar preţul plătit a fost destul de mare: medicii nu i-au putut salva braţul stâng.

Schlienz avea doar 24 de ani. Nu a renunţat însă la fotbal. Georg Wurzer, şi el o legendă a şvabilor (a antrenat aici 13 sezoane), l-a reprofilat pe fotbalist din atacant în extremă, iar Robert a revenit pe teren la doar cinci săptămâni după ce i-a fost amputat braţul.

Din iarna acelui an, Schilenz a primit şi banderola de căpitan. A jucat la VfB până în 1960 şi a strâns 143 de goluri în peste 341 de meciuri doar în campionat. Mâna lipsă nu l-a împiedicat să câştige două titluri şi două cupe.

Determinarea lui Schlienz nu a rămas neobservată nici de selecţioner, o altă legendă a fotbalului german. Sepp Herberger l-a chemat în trei rânduri la naţionala vest germană.

Schlienz s-a lăsat de fotbal la 36 de ani. Nu s-a apucat de antrenorat dar a a fost o prezenţă permanentă în tribune. A murit în 1995 dar numele său nu doar că a rămas în istoria fotbalului dar merge şi mai departe. Robert-Schlienz-Stadion este numele arenei de rezervă a lui Stuttgart, acolo unde joacă echipa a doua a clubului.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere