Reguli bizare. Trei portari la mondiale

Foto: wallpapers.free-review.net

“Fiecare federaţie de fotbal (n.r. calificată la turneul final) trebuie să înainteze la FIFA o listă cu maximum 23 de jucători, dintre care 3 trebuie să fie portari.” Este un citat din Regulamentul Campionatelor Mondiale, articolul 26, punctul 3, cel care prevede în amănunt felul în care se procedează oficial la alcătuirea loturilor pentru cea mai tare competiţie fotbalistică din lume. O regulă utilă, sau doar o reminescenţă încă necorectată a trecutului? A folosit vreo naţională toţi cei trei portari convocaţi la lot pe parcursul aceluiaşi mondial?

Până în prezent, la cele 19 turnee finale din istorie, s-au calificat 403 naţionale. Nu toate au numit în lot cei trei portari, dar excepţiile datează din perioada romantică a competiţiei în care regulile erau mai mult pentru ghidare şi mai puţin obligatorii. SUA, la ediţia inaugurală (Uruguay 1930) au avut un singur portar într-un lot de doar 18 jucători deplasaţi la mondiale.

Din 1934 şi până în 1970 nu a existat nici măcar o schimbare de portar în timpul partidelor, iar cel care a dat tonul a fost selecţionerul României, Angelo Niculescu, cel care l-a scos de pe teren pe Adamache şi l-a înlocuit cu Rică Răducanu (întreaga poveste AICI). Mai mult, la mondialele din 1998, cele 32 de echipe calificate au folosit pe întreaga durată a competiţiei 36 de portari, ceea ce înseamnă că fix 60 de portari au făcut deplasarea doar pentru a privi mondialele de pe bară.

FRANŢA (CM 1978)

Paul Bertrand-Demanes a apărat în primul meci din grupe, cu Italia. A fost înlocuit în cea de-a doua partidă cu  Dominique Baratelli, după ce s-a întins după un balon şi s-a lovit cu capul de bară. Baratelli era un veteran al lotului, dar prestaţia sa nu a convins, aşa că al treilea meci din grupă l-a regăsit în poarta naţionalei din Hexagon pe debutantul Dominique Dropsy. La ediţia argentiniană a mondialelor, Franţa nu a trecut de prima fază a competiţiei.

BELGIA (CM 1982)

Jean-Marie Pfaff era titular de drept în poarta belgienilor. A jucat perfect în cele trei meciuri din prima fază a grupelor, dar a pierdut locul de titular după o întâmplare care va fi subiect pentru un articol viitor pe istoriafotbalului.com. Pfaff a fost înlocuit cu Theo Custers. O decizie dezastruoasă, care a costat-o pe Belgia o înfrângere ruşinoasă cu Polonia, scor 0-3. În ultimul meci, poarta belgiană a fost apărată de cel de-al treilea goalkeeper din lot, Jacques Munaron.

CEHOSLOVACIA (CM 1982)

Zdenek Hruska a stat între buturi la primul meci al cehilor. Nu a dezamăgit, dar a fost înlocuit. Stanislav Seman i-a luat locul în poartă şi a jucat doar 75 de minute. Şi-a rupt un deget şi a fost înlocuit de Karel Stromsik.

GRECIA (CM 1994)

Antonis Minou, goalkeeperul care sigilase poarta în calificări a început ca titular şi mondialele americane. Înfrângerea, 0-4 cu Argentina i-a fost însă fatală. Elias Atmatsidis a fost trimis în teren pentru meciul doi din grupe, dar exact cu acelaşi rezultat, 0-4 cu Bulgaria. Ultimul meci, duelul cu Nigeria l-a regăsit în poartă pe Christos Karkamanis, care a luat doar două goluri de la africani!

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Omul care a murit de două ori. Povestea lui Moacir Barbosa
  Omul care a murit de două ori. Povestea lui Moacir Barbosa
• 

  Exemplul japonez
  Exemplul japonez
• 

  Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
  Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
• 

  România, de zece ori campioană mondială
  România, de zece ori campioană mondială