Rasism sau cinism în cazul Suarez-Evra? Lecţia uruguayenilor

Suarez şi Evra s-au ciocnit cu ocazia meciului dintre United şi Liverpool din octombrie 2011. Extrema de la Manchester a susţinut că adversarul său nu s-a limitat la înjurături acceptabile, dacă există aşa ceva, şi s-ar fi legat şi de originile sale, deloc franţuzeşti. Asta înseamnă rasism într-o lume decisă nu doar să nu-l mai tolereze, ci chiar să îl smulgă de la rădăcină. Suarez a respins orice fel de acuzaţie, iar cei de la Liverpool şi-au susţinut necondiţionat jucătorul. Decizia instanţei, sosită zilele acestea nu i-a fost însă favorabilă uruguayanului.

„Nu mă atinge, sud-americanule!’ ar fi spus Evra după un fault comis de Suarez, „eşti un porc negru” ar fi replicat uruguayanul. Schimbul de vorbe l-a costat pe Suarez opt etape suspendare şi 40.000 de lire sterline amendă. O notă de plată usturătoare mai ales în plan sportiv, pentru că jucătorul va rata astfel aproape jumătate din retur.

În acest caz, lecţia vine tocmai din Uruguay. Presa locală vorbeşte despre cinismul, ipocrizia şi pseudo-moralismul englezilor. Or fi sud-americanii subiectivi în apărarea unuia de-al lor sau poate chiar au un alt punct de vedere în astfel de situaţii?

Câteva contexte mai puţin cunoscute lasă să se observe că temperamentul latin al uruguayenilor transcede orice bănuială de părtinire sau de înclinaţie spre rasism. Sângele lor fierbinte nu se trage din aceleaşi vene ca ale fanilor lui Lazio, spre exemplu!

Naţionala din Uruguay a deschis drumul luptei împotriva urei de rasă. În 1916, sud-americanii au decis să trimită la Copa America o naţională plină de  jucători de culoare, tocmai pentru că vecinele continentale protestaseră în prealabil la o eventuală prezenţă a negrilor la această competiţie.

Uruguay a câştigat mondialele din 1950 cu Obdulio Varela pe post de căpitan. Varela era afro-uruguayan şi i se spunea cu cel mai mare respect „El Negro Jefe”, adică „şeful tuciuriu”!

Luis Suarez este coechipier în naţională cu Maxi Pereira. Departe de a fi negru, ci doar cu câteva influenţe africane, Maxi este poreclit de colegi „El Mono”, adică „maimuţa” dar nimănui, nici chiar lui Maxi însuşi, nu-i trece prin cap că ar fi vorba de vreo umbră de rasism la mijloc!

Cu astfel de exemple la activ, problema capătă noi sensuri. Când încetează un apelativ să fie amuzant şi când preia conotaţii rasiste?

Deocamdată realitatea pare doar un joc de copii, arbitrat de comisia independentă, desemnată de federaţia engleză să facă lumină în acest caz.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere