Omul de zăpadă. Povestea amatorului Harry Sharratt

Foto: thenorthernecho.co.uk

Harry Sharratt a rămas în amintirea fanilor exact ca Leigh Richmond Roose, portarul baschetbalist. Asta pentru că suporterii nu ţin cont de statutul de vedetă sau de banii din contul fotbaliştilor ci doar de ceea ce aceştia din urmă oferă pe teren. Memoria afectivă lustruieşte fiecare gol inspirat şi îl transmite mai departe chiar mai frumos decât a fost în realitate. De partea cealaltă, omul de zăpadă al lui Sharratt a existat cu adevărat, la fel ca lista prin care Roose glumea pe seama fiscului englez!

Harry Sharratt s-a născut în decembrie 1929 şi a jucat fotbal cu statut de amator pe toată durata carierei sale. Chiar dacă portarul englez nu avea contract profesionist, marile cluburi din Football League s-au bătut pe semnătura sa. Wigan, Blackpool, Charlton sau Nottingham Forest au fost câteva dintre echipele pe la care a trecut Sharratt. Se întâmpla în week-end, atunci când jucătorul nu îşi exercita slujba obişnuită: profesor de liceu.

Sharratt a trecut chiar şi pe la Manchester United. În 1958, dezastrul aerian de la Munchen a decimat echipa de superstaruri alintată de presă Busby Babes. Conducerea clubului a trimis jucătorii de rezervă la prima echipă iar Sharratt şi alţii ca el au suplinit o vreme locurile rămase vacante de la echipa a doua.

Foto: salutsunderland.com

Charismaticul portar s-a ataşat cel mai mult de fanii lui Bishop Auckland, acolo unde a jucat 11 ani. Mica grupare din Durham a câştigat de trei ori consecutiv Cupa la amatori cu Sharratt în poartă, iar goalkeeperul nu a ezitat să iasă în evidenţă. Când formaţia sa era în atac îşi petrecea timpul la o bârfă cu suporterii din spatele porţii, când se plictisea se agăţa de transversală şi urmărea jocul de la distanţă, iar atunci când echipa sa conducea categoric degaja baloanele spre adversari şi îi provoca să încerce să-i dea gol. Ba chiar, la 12-0 pentru echipa sa în duelul cu Kingstonian, a decis să stea lipit de stâlpul porţii şi să-i lase pe adversari să marcheze de trei ori.

Interesul pentru fotbalul amator era, în acea perioadă, cel puţin la fel de ridicat ca cel pentru competiţia profesionistă. Finala Bishop Auckland – Crook Town din 1954 a fost urmărită de 100.000 de spectatori. Meciul a fost transmis la televiziunea britanică şi a fost comentat de celebrul Kenneth Wolstenholme, vocea finalei mondiale din 1966, atunci când Anglia a cucerit trofeul (povestea pe larg AICI).

Întâmplarea care a marcat cariera lui Sharratt şi a scos încă o dată în evidenţă caracterul excentric al portarului s-a petrecut tot în perioada Bishop Auckland. A doua zi de Crăciun, chiar în timpul meciului, Sharratt a construit tacticos un om de zăpadă în toată regula chiar pe linia porţii. Fanii s-au amuzat copios, dar arbitrul nu s-a lăsat înduplecat. Pentru isprava sa, i-a arătat lui Sharratt cartonaşul galben.

„Harry a demonstrat că nu trebuie să fii nebun ca să ajungi un portar de excepţie, dar ne-a arătat că nebunia ajută foarte mult în sensul ăsta!” mai scrie în necrologul lui Sharratt, decedat în august 2002, dar rămas în amintirea fanilor într-o dublă ipostază: cel mai bun portar amator din anii 50 şi şef al catedrei de matematică a liceului Queen Elizabeth!

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Busby Babes vs. Fergie’s Fledglings
  Busby Babes vs. Fergie’s Fledglings
• 

  Aproape cineva. Povestea lui Barry Fry
  Aproape cineva. Povestea lui Barry Fry
• 

  Busby Babes 2.0
  Busby Babes 2.0
• 

  Moore, Hurst…Wolstenholme
  Moore, Hurst…Wolstenholme