Numere ciudate. Povestea jucătorilor care au sfidat tradiţia

Foto: rabona.blox.pl

Fotbalul a început în absenţa lor. Acum apar pe spate, pe faţă şi pe short. Fără ele, jocul modern de fotbal, televizat până şi pe mobil, ar fi un haos total. Numerele de pe tricou şi-au legat existenţa iniţială de poziţiile din teren ale jucătorilor şi apoi au făcut pasul decisiv: s-au lipit direct de fotbalişti şi lipite au rămas. Majoritatea îl vânează pe eternul zece. Alţii preferă combinaţii mai puţin obişnuite.

Grecii şi romanii nu l-au acceptat pe zero în rândul cifrelor. Arabii au fost mai îngăduitori, chiar dacă nu şi la fel de generoşi. Lui zero i-au atribuit „mulţimea vidă” adică l-au desemnat să reprezinte fix „nimic”!

Hicham Zerouali a fost un internaţional marocan, poreclit, cu o totală lipsă de originalitate, „Zero”. În cei trei ani petrecuţi la Aberdeen a decis să îşi treacă porecla pe spatele tricoului. A avut nevoie de o dispensă de la federaţia scoţiană ca să poată să joace cu numărul 0.

Foto: en.wikipedia.org

Tradiţia spune că portarului titular îi revine numărul 1 pe spatele tricoului. Pantelis Kafes (în perioada Olympiakos), Stuart Balmer (Charlton Athletic) sau Simon Vucevic (Partizan Belgrad) l-au purtat fără probleme chiar dacă cei trei au fost mijlocaş defensiv, fundaş, respectiv mijlocaş ofensiv.

Unii fotbalişti au trecut la matematică de clasa întâi atunci când a venit vorba de numărul preferat. Freddy Rincon a purtat 3+5 pe spate la FC Santos, iar Ivan Zamorano 1+8 la Inter Milano. Chilianul l-a pierdut pe 9 în favoare lui Dino Baggio, care îl pierduse la rândul lui pe 10 odată cu sosirea lui Ronaldo la clubul milanez. Şi Juan Pablo Sorin a jucat cu plus. Argentinianul a fost 1+2 în perioada Villarreal.

Vitor Baia a fost primul jucător din lume care a purtat numărul 99 într-o finală de cupă europeană şi chiar a fost cu noroc pentru că FC Porto a câştigat trofeul după 3-0 cu Monaco. Adolfo Bautista a mers şi mai departe. În perioada în care a jucat pentru CD Guadalajara, a purtat pe tricou numărul 100.

Tot la capitolul numere mai puţin obişnuite pentru un portar se încadrează şi Luca Bucci. Portarul lui Parma a jucat un sezon cu numărul 7. S-a plictisit rapid de el iar în următoarele două campionate l-a ales pe 5!

Anii de naştere sunt la loc de cinste pe tricourile fotbaliştilor. Câteva exemple: Andrei Schevcenko 76, Ronaldinho 80 şi Mathieu Flamini 84, toţi trei în perioada în care au jucat la AC Milan.

Regula în Cupa Asiei pe Naţiuni spune că un jucător trebuie să păstreze acelaşi număr şi în preliminarii şi la turneul final. Cum unii selecţioneri rulează foarte mulţi fotbalişti, nu de puţine ori s-a ajuns la situaţii de genul celei din acest an, în care australianul Thomas Oar a purtat numărul 121 în meciul cu Indonezia.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere