- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Niciodată acolo. Eroi pentru echipe complet străine
Henry a jucat suficient de bine pentru Arsenal cât să primească din partea tunarilor o statuie pe Emirates. După 25 de ani pe banca lui United, Sir Alex Ferguson a dat numele unei tribune de pe Old Trafford. Alţi antrenori şi fotbalişti au denumit stadioane sau străzi sau staţii de metrou. Prima condiţie a fost să intre la sufletul fanilor, apoi să producă prestaţii constante şi consistente pentru echipa în cauză. Meciuri reuşite, trofee, glorie şi tot ce mai decurge de aici. Există însă şi fotbalişti care nu au jucat niciodată pentru un club dar sunt extrem de iubiţi acolo. Atât de iubiţi încât au şi ei numele înscris pe stadion!
Alfonso Perez a jucat pentru Real, Betis, Barcelona şi iarăşi Betis. A strâns şi 38 de selecţii în naţionala Spaniei. S-a lăsat de fotbal în anul 2000. Numele atacantului merge însă mai departe. Getafe şi-a botezat stadionul chiar aşa, Estadio Coliseum Alfonso Pérez, chiar dacă atacantul nu a jucat niciodată pentru acest club, împotriva acestui club, ba chiar mai mult, niciodată pe această arenă! Motivul ţine de mândria locală. Alfonso Perez s-a născut în Getafe şi este cel mai reprezentativ fotbalist din zonă.
Una dintre tribunele lui Zwolle poartă numele Johann Cruijff. Legenda fotbalului olandez nu a jucat niciodată aici. Evenimentul de la care a pornit totul s-a petrecut în 1984. Feyenoord-ul lui Cruijff a întâlnit pe Zwolle la ea acasă iar Johann, ajuns la 37 de ani s-a aflat pe teren pentru ultima dată în carieră. A marcat un gol şi nu s-a retras înainte să primească ultima distincţie ca jucător: fotbalistul anului în Olanda chiar în acel sezon.
Gordon Banks este întâmpinat cu aplauze în picioare atunci când vine să vadă un meci pe Anfield. Portarul cu care Anglia a câştigat mondialele din 1966 nu a jucat niciodată pentru Liverpool, iar în perioada în care păzea buturile lui Leicester a fost chiar persona non grata în fieful cormoranilor. Asta pentru că Banks juca extrem de bine împotriva lui Liverpool şi reuşea să îşi salveze echipa de la înfrângere de fiecare dată. Liverpool dezvoltase chiar un „complex Leicester” pe care l-a depăşit cu greu. Se întâmpla în rejucarea unui meci de Cupa Angliei. Banks reuşise să păstreze poarta intactă în prima partidă. În al doilea meci, pe Anfield, a încasat un gol imparabil în urletele de bucurie ale fanilor care îşi vedeau demonul învins. La final însă totul s-a schimbat. Banks a venit şi a aplaudat galeria lui Liverpool, care a apreciat şi nu a uitat niciodată caracterul tare şi spiritul fair play ale unui fotbalist, fie el şi din tabăra adversă.
0 comentarii