- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Multinaţionalii. Povestea celor şase
Mondialele nu mai sunt ce-au fost odată. Uneori în bine, alteori în rău. Mondialele romantice au sfidat regulile. Mondialele prezentului sunt reguli în sine. Uneori, căpitanii de naţională plecau de la lot să-şi dea examenele la universitate chiar în timpul turneului final. Nimănui nu i-ar trece prin cap să mai facă aşa ceva în zilele noastre. Să reprezinţi naţionala e o onoare. Dar cum o fi să reprezinţi mai multe naţionale?
Doar şase fotbalişti se pot lăuda că au jucat pentru două naţionale şi au prins pe teren câte un mondial cu fiecare dintre ele.
Luis Monti a fost primul. A jucat pentru Argentina la mondialul din 1930 şi pentru Italia la cel din 1934. În ambele a prins ultimul act al competiţiei şi a rămas de atunci singurul fotbalist care a jucat două finale de mondiale cu două naţionale diferite. În cazul lui a fost foarte uşor cu obţinerea cetăţeniei. Monti esta unul dintre cei 25 de milioane de argentinieni cu descendenţă italiană.
Ferenc Puskas a fost al doilea. Legenda fotbalului maghiar a luat aurul olimpic (1952) şi a jucat finala mondialului din 1954 tot în culorile ţării în care s-a născut. Din 1958 a ajuns la Real Madrid iar 4 ani mai târziu a primit cetăţenia spaniolă. Mondialul din 1962 l-a prins pe teren în tricoul ibericilor. A jucat în toate cele trei meciuri ale Spaniei la această competiţie.
Povestea continuă cu Jose Altafini, mai cunoscut ca Mazzola, după asemănarea dintre el şi căpitanul lui Torino, Valentino Mazzola. Altafini a jucat trei meciuri şi a marcat două goluri pentru Brazilia la mondialul din Suedia 1958. În acelaşi an a plecat de la Palmeiras la AC Milan, acolo unde a câştigat de unul singur cupa campionilor europeni din 1963 (2-1 cu Benfica în finală, ambele goluri ale milanezilor semnate de Altafini). Mondialul din Chile 1962 l-a regăsit pe Altafini pe teren, dar de data aceasta în tricoul Italiei. A jucat două din cele trei partide ale peninsularilor.
Mondialele din 1954 şi 1962 au trecut în revistă apariţia unui alt multinaţional. Jose Santamaria a ratat bronzul cu Uruguay după ce a jucat titular toate cele cinci meciuri ale naţionalei sale. Opt ani mai târziu a reprezentat Spania. A jucat două meciuri şi a fost rezervă în cel de-al treilea.
Robert Prosinecki a fost ultimul din această specie, însă la el situaţia a fost un pic diferită. În 1990 a reprezentat Iugoslavia. A fost titular doar în sferturile cu Argentina, dar a intrat pe teren şi în alte două meciuri din grupe. În 1998 şi 2002 a jucat pentru Croaţia, dar asta doar pentru că federaţia iugoslavă s-a dezmembrat şi nu pentru că jucătorul a primit cetăţenia în ţara de adopţie. În aceeaşi situaţie se află şi compatriotul său Robert Jarni, care a jucat o repriză pentru Iugoslavia la mondialul din ’90 şi 10 meciuri pentru Croaţia la turneele finale din 1998 şi 2002.
Ei sunt cei şase. Alţii nu îi vor urma. În fotbalul zilelor noastre, o simplă selecţie la under 21 într-un amical blochează un jucător pe viaţă pentru ţara respectivă.
0 comentarii