Mignolet, clișeul portarului care greșește

S-au născut cu blestemul grasului în buletin. Ei sunt rejectaţii din copilărie, fantomele cu lacrimi în ochi care voiau să joace totuşi în meciul de maidan cu ceilalţi dar s-au regăsit cel mult între cele două pietre unite de stâlpi imaginari.

Cam așa povesteam pe 19 decembrie despre portari și despre soarta lor de amărâți pe terenul de fotbal.

Pe 26 decembrie a sosit și exemplul concret. Mignolet, unul dintre cei mai buni oameni ai lui Liverpool din acest sezon, a greșit clar la golul lui Negredo, City a câștigat iar cormoranii au pierdut fotoliul de lideri ai campionatului.

Portarii sunt un fel de paria ai jocului de fotbal. Rolul lor contrastează cu eşenţa care pune universul în mişcare. Câte zece jucători din fiecare echipă se străduiesc să înscrie golurile care, conform celebrelor Laws of the Game, sunt singurele care aduc puncte, care fac diferenţa în clasament, care câştigă cupe sau campionate. Ei sunt singurii care se opun. Sunt anacronicii fotbalului. Sunt un fel de Gică Contra! (Clişee esenţiale despre portari)

Și Doamne ferește să greșească! Atunci întreaga frustrare strânsă în sufletul fanilor (și chiar a neimplicaților) se revarsă asupra păcătosului de portar. Mignolet, singurul portar din ultimul deceniu care a dus pe Liverpool până pe primul loc, a fost luat în vizor pentru greșeala sa atât de critici din tabăra lui Liverpool dar și de foste mari legende de pe la United sau alte cluburi englezești. Culmea e că în horă au intrat și foști portari, cumva cunoscători pe propria piele a efectelor de bâtă pe care seamănul lor le încasează acum.

Deschideţi un YouTube şi căutaţi bucurii de după gol. Vedeţi extazul marcatorului, goana către tribuna care tremură sub izbucnirea fanilor, vedeţi mesajele, vedeţi coechipierii care fac grămada-cere-vârf deasupra celui care a înscris, auziţi crainicul care urlă de fericire prenumele pentru ca suporterii încişi la maximum să completeze cu prenumele? Toate există şi pentru că portarul a fost învins iar asta spune ceva despre misiunea lui.

Nicio bucurie nu ar exista la o astfel de intensitate dacă misiunea sau drumul care trebuie parcurs până la îndeplinirea ei ar fi unul facil. Intensitatea fericirii se măsoară prin opoziţia pe care o aşteptăm şi (culmea) o descoperim între mânuşile portarului. (Clişee esenţiale despre portari)

Spre comparație: în același meci, Raheem Sterling, puștiul vedetă din flanc al lui Liverpool, a dat o pasă de gol dar a ratat o șansă uriașă în fața porții adverse. Urmarea? Iată genul de reacție de după meci!

aside from that miss though, thought Sterling was our best player. superb form and will be one who can certainly play at 100% vs chelea.

— Karl Matchett (@karlmatchett) December 26, 2013

Concluzia rămâne amară pentru băieții cu mânuși. Fără perfecțiunea pe care alți imperfecți le-o cer zi de zi rămân să-și contemple blestemul de fantome cu lacrimi în ochi care voiau să joace totuşi în meciul de maidan cu ceilalţi dar s-au regăsit cel mult între cele două pietre unite de stâlpi imaginari.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Ruină & Încredere
  Ruină & Încredere
• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși