- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Marii antrenori şi jucătorii lor preferaţi (partea I)
Ne amintim de slăbiciunea lui Anghel Iordănescu pentru Florin Şoavă. Olteanul a strâns 22 de selecţii la naţionala României în special pentru că antrenorul secolului, cel care a stat pe bancă la marele spectacol din 1994 al generaţiei de aur, credea în el. Trendul nu a început şi nici nu s-a oprit la Iordănescu. În fotbal, jucătorii leagă prietenii sau relaţii bazate pe respect şi încredere nu doar între ei ci şi cu managerii care îi pregătesc. Un tehnician sau altul simte că acel jucător va încerca să dea totul pe teren pentru el şi îl va prefera poate altuia mai talentat sau mai în formă, dar mai puţin motivat.
Relaţia funcţionează în ambele sensuri. Pe de cealaltă parte sunt managerii care descoperă talente sclipitoare şi rămân alături de ele până în pânzele albe.
[tab: Lula – Pele]
Luís Alonso Pérez, zis şi Lula, a antrenat 12 ani pe Santos. În al doilea său an de mandat un oarecare Edison Arantes do Nascimento de doar 16 ani călca pragul clubului. Lula tocmai îl cunoştea pe celebrul Pele în variantă pubertină. Antrenorul a fost fermecat de talentul puştiului, l-a trimis pe teren şi a rămas aici alte 10 sezoane. Cariera lui Pele nu mai are nevoie de niciun epitet, pentru cea a lui Lula, epitetul este însuşi Pele.
[tab: Shankly – Keegan]
Kevin Keegan are 60 de ani şi este managerul lui Newcastle. Dacă cineva i-ar buzunări geaca, ar da peste o poză îngălbenită cu un oarecare Bill Shankly. Celebrul Shankly, managerul lui Liverpool pentru 25 de sezoane. Undeva pe parcurs, cariera tehnicianului şi cea a jucătorului Keegan s-au întâlnit. „Primul superstar adevărat din fotbal” (Keegan) şi „cel mai respectat manager din istoria cormoranilor” (Shankly) au petrecut împreună doar trei sezoane împreună dar a fost suficient ca legătura dintre ei să depăşească bariera spaţiului şi a timpului. „A fost ca un tată pentru mine. M-a motivat şi m-a inspirat din prima zi în care am ajuns la Liverpool. Atunci când a plecat, pentru mine, o bucăţică din istoria acestui club a murit.”
[tab: Lippi – Del Piero]
Del Piero avea 20 de ani şi se afla deja de un sezon la Juve. Atunci, în 1994, a făcut cunoştinţă cu Marcello Lippi, care tocmai fusese instalat ca antrenor principal. Lippi a schimbat echipa din temelii şi a construit-o în jurul lui Del Piero. După cinci sezoane cu trei titluri şi două Ligi ale Campionilor în vitrină a plecat la Inter. S-a întors după doi ani, doar ca să creeze o nouă Bătrână Doamnă tot în jurul lui Del Piero. Rezultatul? Încă două campionate, încă o Ligă! Lippi a plecat din nou în 2004, dar a rămas alaturi de jucătorul său preferat. A fost numit selecţioner, iar Del Piero a fost omul pe care a pus responsabilitatea vestiarului azzurrilor. La 32 de ani, jucătorul a fost decisiv în semifinala mondială cu Germania din 2006. A intrat pe teren în prelungiri şi a marcat unul din cele două goluri prin care peninsularii şi-au asigurat biletele pentru ultimul act al competiţiei. Del Piero a intrat şi în finala cu Franţa. A transformat penultimul penalty de departajare şi a devenit campion mondial cu cel mai bun prieten pe banca tehnică.
[tab: Mourinho – Carvalho]
Ricardo Carvalho juca de cinci ani la FC Porto. Un antrenor anonim, Mourinho, a preluat conducerea echipei şi totul s-a schimbat ca prin minune. Fundaşul central a avut nevoie de cravaşa caustică a lui Jose pentru a face pasul la naţionala Portugaliei după patru ani în care părea să se fi pierdut pentru fotbalul mare. După două titluri, o cupă UEFA şi o Ligă a Campionilor, Mourinho a plecat la Chelsea dar nu fără omul său de bază. Carvalho a fost transferat de londonezi pentru 30 de milioane de euro. Cei doi au făcut treabă bună şi în insula britanică: două titluri, o cupă a Angliei, două cupe ale Ligii. Jose a plecat din nou în 2007 dar nu l-a putut lua încă o dată pe Carvalho. Contractul jucătorului cu Chelsea era blindat de clauze iar Abramovic nu ar fi consimţit să-l lase să plece. Mourinho nu şi-a uitat favoritul şi i-a organizat evadarea cu prima ocazie. Carvalho a ajuns galactic cu acte în regulă la 32 de ani, pe finalul unei cariere strălucite, dar totuşi pe finalul ei. Realul nu ar fi dat niciodată 10 milioane de euro pe un astfel de fotbalist dar regizorul mutării a fost Mourinho, iar cuvântul său a fost lege. Ajuns în vestiarul vedetelor, antrenorul portughez avea nevoie de un suflet pe care să se sprijine.
0 comentarii