Don't Miss

Marii antrenori şi jucătorii lor preferaţi (partea I)

By on 5 februarie 2012, 14:44

Foto: gsp.zing.ro

Ne amintim de slăbiciunea lui Anghel Iordănescu pentru Florin Şoavă. Olteanul a strâns 22 de selecţii la naţionala României în special pentru că antrenorul secolului, cel care a stat pe bancă la marele spectacol din 1994 al generaţiei de aur, credea în el. Trendul nu a început şi nici nu s-a oprit la Iordănescu. În fotbal, jucătorii leagă prietenii sau relaţii bazate pe respect şi încredere nu doar între ei ci şi cu managerii care îi pregătesc. Un tehnician sau altul simte că acel jucător va încerca să dea totul pe teren pentru el şi îl va prefera poate altuia mai talentat sau mai în formă, dar mai puţin motivat.

Relaţia funcţionează în ambele sensuri. Pe de cealaltă parte sunt managerii care descoperă talente sclipitoare şi rămân alături de ele până în pânzele albe.

[tab: Lula – Pele]

pele

Foto: futbolita.com

Luís Alonso Pérez, zis şi Lula, a antrenat 12 ani pe Santos. În al doilea său an de mandat un oarecare Edison Arantes do Nascimento de doar 16 ani călca pragul clubului. Lula tocmai îl cunoştea pe celebrul Pele în variantă pubertină. Antrenorul a fost fermecat de talentul puştiului, l-a trimis pe teren şi a rămas aici alte 10 sezoane. Cariera lui Pele nu mai are nevoie de niciun epitet, pentru cea a lui Lula, epitetul este însuşi Pele.

[tab: Shankly – Keegan]

Shankly Keegan

Foto: bleacherreport.com

Kevin Keegan are 60 de ani şi este managerul lui Newcastle. Dacă cineva i-ar buzunări geaca, ar da peste o poză îngălbenită cu un oarecare Bill Shankly. Celebrul Shankly, managerul lui Liverpool pentru 25 de sezoane. Undeva pe parcurs, cariera tehnicianului şi cea a jucătorului Keegan s-au întâlnit. „Primul superstar adevărat din fotbal” (Keegan) şi „cel mai respectat manager din istoria cormoranilor” (Shankly) au petrecut împreună doar trei sezoane împreună dar a fost suficient ca legătura dintre ei să depăşească bariera spaţiului şi a timpului. „A fost ca un tată pentru mine. M-a motivat şi m-a inspirat din prima zi în care am ajuns la Liverpool. Atunci când a plecat, pentru mine, o bucăţică din istoria acestui club a murit.”

[tab: Lippi – Del Piero]

del piero lippi

Foto: telegraph.co.uk

Del Piero avea 20 de ani şi se afla deja de un sezon la Juve. Atunci, în 1994, a făcut cunoştinţă cu Marcello Lippi, care tocmai fusese instalat ca antrenor principal. Lippi a schimbat echipa din temelii şi a construit-o în jurul lui Del Piero. După cinci sezoane cu trei titluri şi două Ligi ale Campionilor în vitrină a plecat la Inter. S-a întors după doi ani, doar ca să creeze o nouă Bătrână Doamnă tot în jurul lui Del Piero. Rezultatul? Încă două campionate, încă o Ligă! Lippi a plecat din nou în 2004, dar a rămas alaturi de jucătorul său preferat. A fost numit selecţioner, iar Del Piero a fost omul pe care a pus responsabilitatea vestiarului azzurrilor. La 32 de ani, jucătorul a fost decisiv în semifinala mondială cu Germania din 2006. A intrat pe teren în prelungiri şi a marcat unul din cele două goluri prin care peninsularii şi-au asigurat biletele pentru ultimul act al competiţiei. Del Piero a intrat şi în finala cu Franţa. A transformat penultimul penalty de departajare şi a devenit campion mondial cu cel mai bun prieten pe banca tehnică.

[tab: Mourinho – Carvalho]

carvalhojose

Foto: metro.co.uk

Ricardo Carvalho juca de cinci ani la FC Porto. Un antrenor anonim, Mourinho, a preluat conducerea echipei şi totul s-a schimbat ca prin minune. Fundaşul central a avut nevoie de cravaşa caustică a lui Jose pentru a face pasul la naţionala Portugaliei după patru ani în care părea să se fi pierdut pentru fotbalul mare.  După două titluri, o cupă UEFA şi o Ligă a Campionilor, Mourinho a plecat la Chelsea dar nu fără omul său de bază. Carvalho a fost transferat de londonezi pentru 30 de milioane de euro. Cei doi au făcut treabă bună şi în insula britanică: două titluri, o cupă a Angliei, două cupe ale Ligii. Jose a plecat din nou în 2007 dar nu l-a putut lua încă o dată pe Carvalho. Contractul jucătorului cu Chelsea era blindat de clauze iar Abramovic nu ar fi consimţit să-l lase să plece.  Mourinho nu şi-a uitat favoritul şi i-a organizat evadarea cu prima ocazie. Carvalho a ajuns galactic cu acte în regulă la 32 de ani, pe finalul unei cariere strălucite, dar totuşi pe finalul ei. Realul nu ar fi dat niciodată 10 milioane de euro pe un astfel de fotbalist dar regizorul mutării a fost Mourinho, iar cuvântul său a fost lege. Ajuns în vestiarul vedetelor, antrenorul portughez avea nevoie de un suflet pe care să se sprijine.

 

Comenteaza cu Facebook!