Mandžukić. Povestea celei de-a doua şanse în fotbal

Orice turneu final scoate în faţă noi şi noi jucători. Mesut Ozil a făcut ochi la CM 2010. Asamoah Gyan a impresionat tot acolo. Kevin Prince Boateng s-a lansat odată cu mondialele de acum doi ani. Luis Suarez şi-a şlefuit renumele în Africa de Sud (detalii despre jucătorii turneului din 2010, AICI). Şi europenele din 2012 au scos la lumină câteva nume cu potenţial. Printre ele, un croat care a venit destul de trist în Ucraina şi Polonia. Acum este pe lista celor mai mari echipe ale continentului.

Mario Mandžukić a ajuns la Wolfsburg în 2010, atunci când nemţii au plătit vreo 8 milioane de euro lui Dinamo Zagreb pentru serviciile atacantului care poate juca, la nevoie şi ca extremă.

Mandžukić este înalt dar se descurcă şi în combinaţiile la firul ierbii, chiar dacă punctul la care excelează este jocul aerian. Un Andy Caroll care să ştie şi cu mingea şi care nu arată deloc neîndemânatic atunci când trebuie să dribleze!

Aventura sa la Wolfsburg nu este însă una extrem de fericită. Mandžukić a jucat de 56 de ori şi a marcat 20 de goluri în doi ani iar înaintea europenelor a fost anunţat că nu mai face parte din planurile de viitor ale clubului. Mai avea doi ani de contract şi a fost pus pe lista de transferuri chiar dacă au existat şi indicii conform cărora putea fi lăsat să plece gratis.

Nimeni nu l-a contactat. Nici măcar o ofertă fie şi doar sub formă de zvon. Ce anume îi reţinea pe potenţialii cumpărători să liciteze fie şi 2 milioane de euro, atât cât ar fi acceptat Wolfsburg pentru atacant? Păi, în primul rând un detaliu statistic: în campionat, Mandžukić are 4 goluri marcate cu piciorul din 101 şuturi la poartă. Deplorabil pentru un vârf fie şi dotat fizic şi cu mare apetit la fazele fixe care se soldează cu mingi aeriene în careul advers.

Au venit europenele iar Mandžukić a marcat trei dintre cele 4 goluri ale Croaţiei la turneul final. A fost omul meciului cu Irlanda, a marcat singurul gol al duelului cu Italia şi nu s-a făcut de râs cu Spania.

Rezultatul? Bayern Munchen ar fi plătit deja 13 milioane de euro, iar atacantul de 26 de ani va îmbrăca din vară tricoul celei mai titrate echipe din Bundesliga.

Cum este posibil ca doar trei meciuri (din care practic doar în două jucătorul în cauză s-a remarcat) să schimbe dramatic soarta unui fotbalist? Aici este mirajul turneelor finale. Memoria pe termen lung este parcă ştearsă cu buretele iar banii se rostogoloesc cu sau fără discernământ. Trecutul ne-a învăţat că unii au confirmat (Keisuke Honda, Luis Suarez, Boateng) în timp ce alţii s-au cufundat în mediocritate (Gyan).

Mandžukić a primit a doua şansă. La Bayern nu poate visa deocamdată la un post de titular. Acolo sunt greii Gomez şi Muller. Are voie să gândească pragmatic. Deocamdată, munchenezii sunt o echipă scurtă în care o accidentare sau o suspendare pot să facă diferenţa. Atacul echipei lui Heynckes este format din doar patru jucători, cinci acum, odată cu sosirea unui croat pe care nu-l voia nimeni înainte de europene.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
• 

  Echipele CM 2014: Croaţia
  Echipele CM 2014: Croaţia
• 

  Iugoslavia – naţionala fantastică din 2013
  Iugoslavia – naţionala fantastică din 2013
• 

  Atunci când prea puţin înseamnă atât de mult
  Atunci când prea puţin înseamnă atât de mult