- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Manageri peste timp
Foto: CONSTANTIN VLADESCU / MEDIAFAX FOTO
Fotbalul păstrează emotivitatea la loc de cinste mai mult decât oricare altă exprimare liberă. Un jucător de care se ataşează galeria devine simbolul clubului pentru tot restul vieţii. La fel se întâmplă şi cu antrenorii, unii dintre ei reinstalaţi în funcţie după perioade lungi petrecute pe alte meleaguri, iar motivele sunt dintre cele mai sentimentale cu putinţă. O amintire a unor rezultate cu perfum de generaţie de aur l-a readus pe Iordănescu la cârma naţionalei României, Piţurcă s-a întors cu aura de calificator neegalat încă în epoca de după mandatul precedent. Primului i-au trebuit patru ani să redevină selecţioner, celui de-al doilea, aflat deja la a treia şedere pe banca tricolorilor, cinci, respectiv doi ani. Sunt însă şi tehnicieni cu pauze mult mai mari între două perioade ca antrenori ai aceleiaşi echipe.
Alejandro Scopelli a jucat la primul mondial din istorie, Uruguay 1930 cu naţionala Argentinei. A pus punct carierei de jucător în Chile, după 8 sezoane petrecute în Europa. Şi-a început meseria de antrenor la Belenenses, în 1939. A revenit la gruparea portugheză după 8 ani, dar nu a reuşit să schimbe faţa echipei, aşa cum spera conducerea. Scopelli nu a fost însă uitat. Jucase aici, antrenase aici, iar o altă generaţie de şefi ai clubului l-a considerat omul potrivit pentru un alt asalt la primele poziţii ale clasamentului. Se întâmpla în 1972, adică la nu mai puţin de 25 de ani de la precedentul mandat. Scopelli a stat doi ani pe banca portughezilor pe care i-a dus până pe locul doi în sezonul 1972-1973.
Foto: kioskodeportivo.wordpress.com
Toată lumea îl ştie pe Carlos Bilardo. Înainte de orice altceva, actualul manager general al naţionalei din Argentina a fost vedeta lui Estudiantes. A jucat cinci sezoane pentru „profesori”, a preluat din mers banca tehnică, în 1971, dar nu a rezistat prea mult. A fost reinstalat în 1973, apoi din nou în 1982. A ajuns la naţională cu care a câştigat mondialul din 86 şi a ajuns în finala celui din 90. S-a întors la Estudiantes în 2003, la 11 ani de la precedentul mandat şi la 22 de la prima sa instalare la cârma alb-roşilor.
Carlos Queiroz nu a jucat niciodată fotbal de mare performanţă. A ajuns pe banca naţionalei de tineret a Portugaliei în 1989 şi este creditat cu promovarea unei noi generaţii a fotbalului lusitan, una cu Figo şi Rui Costa pe firmament. Doi ani mai târziu a preluat frâiele naţionalei mari, dar a ratat calificarea la Euro 92 şi CM 94 şi apoi a fost demis. După 18 ani de la prima numire, Queiroz a revenit ca selecţioner al Portugaliei. S-a calificat la mondialele din 2010, acolo unde a prins optimile (0-1 cu Spania) şi a fost demis din nou, în septembrie 2010.
0 comentarii