Magnolia de la mijlocul vieţii

Terenul de fotbal are dimensiuni aproximative, dar standard. FIFA specifică acum şi substanţele interzise din amestecul pentru marcaje, iar plasele porţilor au un număr fix de puncte de ancorare, precizate şi ele în cartea tehnică. Un copac în mijlocul suprafeţei de joc sau în spatele porţii? O partidă de fotbal adevărat în faţa a 20.000 de spectatori, cu pase prin spatele magnoliei? Şut peste poartă fără ca mingea să iasă efectiv în afara terenului? Doar câteva întâmplări în care „natura vie” a fost invitată să facă parte din jocul de fotbal şi apoi trimisă la plimbare!

Un stejar de 140 de ani a făcut umbră uneia dintre porţile lui Clarence Park, stadionul lui St. Albans City din Southern League, divizia a opta din fotbalul englez. Clubul din Hertfordshire a fost înfiinţat în 1908, iar propria istorie s-a confundat pentru aproape un secol cu arborele la poalele căruia câţiva băieţi entuziaşti au trasat primele linii şi au înfipt primii stâlpi ai porţilor, pe vremea în care transversala era doar o simplă sfoară de brutărie.

În 1993, St. Albans a refuzat chiar o promovare din liga de semi-amatori în cea de profesionişti tocmai pentru că regulile federale, mai aspre, nu ar fi permis un copac ale cărui crengi să mângâie aerul chiar deasupra suprafeţei de joc. Cinci ani mai târziu, o boală misterioasă a afectat copacii din zonă, iar stejarul a fost tăiat. Din trunchiul său a fost construită o băncuţă pe care fanii o pot vedea la intrarea pe stadion, iar locul pe care se înălţa odată este indicat printr-un cerc colorat diferit pe betonul care înconjoară acum arena. (o poveste un pic diferită despre felul în care a fost tăiat stejarul puteţi citi AICI)

În 2006, artistul chilian Sebastián Errázuriz a plantat o magnolie de 10 metri în mijlocul stadionului naţional din capitala Santiago de Chile. Proiectul s-a numit „MEMORIAL OF A CONCENTRATION CAMP” şi simboliza „copacul vieţii” plantat pe locul în care, în urmă cu mai bine de 20 de ani, regimul dictatorial Pinochet îşi ţinea procesele publice urmate de execuţii. Stadionul cu magnolia la centru a fost deschis publicului sub formă de parc, iar în ultima zi a expoziţiei, aici s-a jucat un meci simbolic în faţa tribunelor arhipiline.

Alexandre Battibugli (mai multe instantanee ale artistului AICI) a impresionat şi el cu o fotografie din 1996. În mijlocul unui teren de fotbal din regiunea Bras, Sao Paolo, tronează un copac de peste 4 metri, care nu pare să-i deranjeze prea tare pe iubitorii fotbalului din zonă. Terenul respectiv nu era folosit în meciuri oficiale, iar acum nu mai există. În locul lui a fost construită un centru de îngrijire a persoanelor fără adăpost. Copacul a rămas pe loc. Este protejat prin lege.

Magnolia din Santiago de Chile, stejarul din St Albans şi copacul fără nume din Sao Paolo (artistul l-a numit inspirat „volante plantado”, adică plantat în fugă) leagă şi mai mult fotbalul de tot ceea ce este viu în jur. O minge rămasă prizonieră între crengile lor îndeamnă nu doar la un act voinicesc ci şi la un gând diferit de goana transpirată de la o poartă la alta. Câteva secunde petrecute la umbră acolo unde nu ar trebui să fie umbră niciodată dau perspectivă şi adâncime. Nu pentru golul de 2-1 sau 4-0. Pentru sufletul care se hrăneşte, poate, cu o bucurie neaşteptată, neintenţionată, nesperată, o înţelege ca atare, o preţuieşte şi o ia cu el, oriunde l-ar duce viaţa.

Foto: meetsebastian.com

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Cinci ani de Istoria Fotbalului
  Cinci ani de Istoria Fotbalului
• 

  Cum să ajungi la Mondiale. Varianta care nu duce nicăieri!
  Cum să ajungi la Mondiale. Varianta care nu duce nicăieri!
• 

  ON THIS DAY – 1 IUNIE
  ON THIS DAY – 1 IUNIE
• 

  În curând, pe Istoria Fotbalului
  În curând, pe Istoria Fotbalului