Liga sau Mondialele? Competiţii dificil de câştigat

 

Până şi trofeele dintr-o întrecere cu doar două echipe la start sunt disputate pe viaţă şi pe moarte, cazul insularilor din Scilly! Ce să mai vorbim de Mondialele atât de scumpe la vedere sau de o Ligă a Campionilor în care nici nu ştii ce e mai important: banul sau orgoliul sau faima! Iar de aici se naşte o întrebare. Fotbalul ăsta e atât de mare şi de multilateral dezvoltat încât pe undeva îşi pierde coerenţa. Brazilia îşi exportă jucătorii dar câştigă turneele finale, adică au campionat intern slăbuţ dar internaţionali şcoliţi prin străinătăţuri. Anglia are cea mai spectaculoasă competiţie internă dar nici vorbă de competitivitate la prima reprezentativă. Aşadar, care este întrecerea cel mai greu de câştigat din lume?

Discuţia nu ia neapărat în calcul banii, chiar dacă îi subînţelege. Ei fac lumea să se învârtă şi sunt oarecum proporţionali cu încărcătura de valoare a competiţiei. Îi lăsăm totuşi la o parte şi vorbim doar despre fenomenul fotbal.

[tab: Copa America]

Fotbalul sud-american este recunoscut pentru valoarea sa. Pe continent, nimic nu este mai mare şi mai tare ca celebra Copa America. Naţionalele pe care le vedem de obicei la Mondiale, Argentina, Uruguay, Paraguay, Chile sau Columbia luptă aici cu şanse reale la trofeu. Întrecerea este foarte urmărită de fani, iar echipele, dar mai ales jucătorii, fiecare în parte, vor cel puţin un titlu în palmares.

[tab:Serie A]

Italia a fost dintotdeauna o competiţie cu mult sex-appeal chiar dacă jocul peninsularilor a arătat multă vreme a fată bătrână. Concentrarea valorilor a făcut însă din Lo Scudetto un trofeu extrem de râvnit. În anii 90, Serie A conducea detaşat în orice top legat de calitatea întrecerilor naţionale. Acum se zbate să revină la acelaşi statut, iar duelul la vârf Milan – Juve a ajutat foarte mult în acest sezon.

[tab:Bundesliga]

Nemţii au renăscut după modelul Dortmund. Aveau fani, acum au şi mai mulţi. Aveau mediatizare. Au şi mai multă. Au controlat finanţele ca nimeni alţii iar acum culeg roadele. Pe teren duelurile sunt savuroase, iar singurul dezavantaj în raport cu alte competiţii, dar poate că până la urmă este, de fapt, un avantaj, îl reprezintă omogenitatea la nivel de lot. În Germania, multiculturalismul nu a devorat spiritul german. Străinii există fără să domine numeric.

[tab:Cupa Africii pe Naţiuni]

Poate fi poziţionată şi înainte şi după Copa America, de exemplu, în funcţie de contextul istoric. Africanii au crescut constant, jucătorii lor fac legea în Franţa şi se descurcă foarte bine prin celelalte mari campionate europene. Lipseşte fantezia sud-americană, înlocuită cu brio de vracii locali cu un pic de misticism, lipseşte rigoarea şi tipicul european, înlocuite de ineditul improvizaţiei. Rezultă o competiţie la care toate cluburile grele din lume trimit cei mai pricepuţi scouteri, o competiţie a vuvuzelelor şi uneori, cazul ultimei ediţii, una a surprizelor de pe teren.

[tab:Campionatele Europene]

Au garanţia calităţii prin cantitate. În Europa sunt cele mai multe ţări cu fotbal dezvoltat, sunt cele mai multe naţionale tari, sunt cele mai multe resurse de promovare, pentru că vorbim de tradiţia fotbalului pe continent. Atât de tari sunt europenele încât până şi preliminariile propun grupe interesante, de genul Danemarca, Portugalia, Norvegia, sau Germania, Turcia, Belgia.

[tab:Premier League]

Probabil întrecerea locală cu cea mai mare arie de acoperire globală. Ce au făcut ce n-au făcut englezii, cert este că sunt extrem de doriţi la vizionare în China, în Japonia, în Africa sau Statele Unite. Acasă la ei, concernul care a cumpărat dreptul de transmisie a cumpărat totul: 8 milioane de abonaţi pay-per-view. Spectacolul de pe teren nu lipseşte. Bolton – QPR a fost un deliciu în acest retur. Duelurile sunt încinse atât la vârf cât şi în subsol. Paradoxal, tribunele s-au mai liniştit. Deşi vin cu 30% mai mulţi fani decât în urmă cu 20 de ani, vin din cei spălaţi şi îmbrăcaţi, genul funcţionarilor în căutare de relaxare şi mai puţin al muncitorilor de fabrică dornici să-şi verse plămânii pe gură.

[tab:Liga Campionilor]

Trebuie doar să urmărim un sezon şi putem spune că e cea mai încleştată ediţie. Şi apoi vine următorul sezon şi spunem la fel. Practic, valoarea Ligii rezidă în cea a echipelor care joacă aici. Al doilea nume al competiţiei nu se mai justifică, din momentul în care au fost acceptate şi alte formaţii decât cele care câştigă campionatele locale. Aceasta a fost reţeta succesului atât la nivel de imagine cât şi la capitolul fotbalului propriu zis. Iar cei care spun că au fost asasinate campioanele din întrecerile mici greşesc. Exemplul APOEL îi contrazice.

[tab:Campionatele Mondiale]

Probabil că nimic nu a rivalizat până acum cu ele şi probabil că nicio altă întrecere nu o va face prea curând. Au atu-ul desfăşurării o dată la patru ani. Nu intoxică. Există. Presupun pasiunea. O cultivă. O momesc şi apoi îi dau voie să se desfăşoare efectiv doar o singură lună. Cumva, seamănă a vară la polul nord! Fotbalul de pe teren poate fi comparat cu alte competiţii, mai ales în epoca în care jucătorii preferă să dea totul la echipele de club dar asta nu ştirbeşte cu nimic bătaia care se dă de fiecare dată pentru titlul mondial!

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
  City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
• 

  Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
  Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
• 

  Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
  Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
• 

  Uimitoarea soluție germană. Bani puțini, mult fotbal
  Uimitoarea soluție germană. Bani puțini, mult fotbal