Don't Miss

Jimmy Glass. Povestea ilustrului necunoscut celebru

By on 17 martie 2012, 09:39

Carlisle United – Plymouth Argyle din 1999. Sună interesant? Presupun că nu! Un meci de liga a treia engleză în care gazdele aveau nevoie de victorie ca să nu retrogradeze. Un pas înapoi însemna automat şi pierderea statutului profesionist. Dincolo de Premier League, dincolo de Football League,  se întind ramificaţiile pe jumătate profesioniste, pe jumătate amatoare ale fotbalului din Albion. Un club aproape la fel de vechi ca Rapidul nostru, dar oarecum tânăr în context britanic, un stadion plin, un meci decisiv şi un portar de împrumut. În orice loc comun există însă și o poveste frumoasă care să facă cinste ideii cu care fotbalul a pornit la drum.

Carlisle, oraşul din Cumbria, are vreo 70.000 de suflete. În 1974, atunci când United din localitate a promovat în prima ligă, devenea cea mai mică aşezare din Anglia care a avut vreodată un club la cel mai înalt nivel.

Brunton Park, stadionul, devenea și el cel mai mare din Anglia. Cu 18.000 de locuri, arena lui Carlisle era cea mai mare care nu asigura încă toate locurile pe scaune. Gradenele au rămas la modă în nord-vestul Angliei. A fost deschis în 1909. În 1953 a ars pe jumătate. În 2000 a fost decor pentru serialul documentar United al celor de la BBC pentru că Brunton Park seamănă un pic cu Old Trafford, cel din anii 60. În 2005 a fost inundat complet după ploi torenţiale şi revărsarea râurilor Eden, Caldew şi Petteril.

Aproape o treime din locuitorii oraşului s-au aflat în tribune pe 9 mai 1999. Carlisle United – Plymouth Argyle era un meci de totul sau nimic. Doar victoria ferea pe gazde de retrogradare. Lee Phillips a deschis scorul pentru oaspeţi. Căpitanul David Brightwell a egalat. De la margine au fost indicate 4 minute de prelungiri. În North Yorkshire, fanii lui Scarborough exultau pe McCain Stadium. Echipa lor terminase meciul cu Peterborough şi se părea că favoriţii vor continua în Football League.

Înapoi pe Brunton Park. Ultima fază a partidei. 1-1 pe tabelă, corner pentru gazde. Este exact momentul în care ar trebui să lăsăm lucrurile în suspans și să vorbim despre Jimmy Glass.

A apărut în fotbal prin 1991 la Crystal Palace, dar nu a jucat niciun meci la echipa mare în cei cinci ani petrecuţi acolo. A fost mai mult împrumutat dar nici prin pribegie nu i-a mers mai bine. A strâns doar trei meciuri la Portsmouth, Gillingham sau Burnley. Glass era un fel de asigurare în caz că păţeşte ceva titularul. Şi acesta nu prea a păţit nimic până în 1996. Atunci, Jimmy a semnat cu Bournemouth şi a jucat doi ani ca titular. Singurii lui ani în care chiar a apucat să joace. Au urmat Swindon, Brentford, Oxford, Krawley, Kingstonian şi Lewes, locuri în care şi-a recăpătat statutul de rezervă eternă.

Luna mai 1999 simbolizează perfect cariera lui Glass. Fusese împrumutat de Carlisle cu titlul de „emergency loan” adică în timpul desfăşurării campionatului, pe trei luni, pentru că titularul era accidentat iar rezerva, Richard Knight, fusese chemat înapoi la clubul de origine. În perioada împrumutului Glass a fost singurul portar din lot şi a jucat doar trei partide pentru Carlisle. Pe ultima dintre ele nu a uitat-o nimeni.

Revenim la meci. Corner, ultimele secunde ale prelungirilor. Carlisle atacă cu toţi jucătorii. Spectatorii sunt în picioare. Mingea zboară în careu, Scott Dobie se înalţă şi trimite cu capul spre poartă, gooool! Nu! Portarul lui Plymouth respinge! Tribunele murmură parcă din adâncul de beton al gradenelor, totul este pierdut. Ba nu, nu este! Derek Lacey, Radio BBC Cumbria, comentariu live: „Jimmy Glass! Jimmy Glass! Jimmy Glass, the goalkeeper, has scored a goal for Carlisle United! There’s a pitch invasion! There is a pitch invasion! The referee has been swamped – they’re bouncing on the crossbar!”

Jimmy Glass, portarul de împrumut, eterna rezervă, pelerinul pe care nimeni nu l-a privit niciodată cu încredere a înscris cel mai important gol din istoria lui Carlisle. 2-1 şi United a evitat retrogradarea. A fost al treilea şi ultimul meci pentru Jimmy la echipa a cărei istorie a influenţat-o atât de direct. Carlisle nu şi-a putut permite să-i ofere un contract permanent, iar goalkeeperul a plecat înapoi la Swindon.

A lăsat în urmă un gol de poveste, al 7-lea în ancheta celor mai importante reuşite din istoria fotbalului, alcătuită de cotidianul The Times şi pe locul 72 în topul celor mai frumoase 100 de momente din sport, în viziunea postului TV Channel 4.

Glass a venit de nicăieri şi s-a întors acolo. „Fotbalul prilejuieşte momente magice şi poveşti personale incredibile ca cea a unui portar anonim precum Jimmy Glass, care a salvat un club de la retrogradare pentru ca apoi să dispară din prim plan şi să nu mai audă nimeni de el după aceea!” (Gabriel Kuhn, autor Soccer vs. the State: Tackling Football and Radical Politics)

Cât despre Carlisle, ei bine, a păcălit istoria cu ajutorul lui Glass dar nu a putut să o evite la infinit. În 2004, clubul a retrogradat în Conference.

Vă mai amintiţi de fanii lui Scarborough care s-au bucurat prematur pe McCain Stadium? Pentru ei au urmat doar tristeţe de atunci înainte. Înfiinţat în 1879, unul dintre cele mai vechi cluburi din fotbalul mondial a mai rezistat pe piaţă doar opt sezoane. Pe 20 iunie 2007, Scarborough a intrat în faliment din cauza unei datorii de 2.5 milioane de lire sterline şi a fost desfiinţat după 128 de ani de istorie.

Glass s-a lăsat de fotbal la 27 de ani. A vândut componente electronice, calculatoare şi imprimante. A devenit apoi şofer de taxi în  Dorset. Acum locuieşte în sătucul  Lytchett Matravers cu soţia Louise şi cei doi gemeni ai săi şi conduce o firmă de taximetrie în  Wimborne Minster.

Comenteaza cu Facebook!