INTERVIU: Dacă vrea să treacă testul viitorului, fotbalul trebuie să devină artă

Daniel Nyari ilustrează fotbalul. Designerul newyorkez face parte din noul val artistic de peste Atlantic pe care MLS-ul îl exploatează la maximum. Pentru că fotbalul e artă iar una dintre cele mai eficiente forme de comunicare, în orice domeniu, este cea artistică.

V-am prezentat deja proiectul Playmaker, realizat de Nyari (aici). Dar cel mai potrivit să ne vorbească despre rostul acestui gen de iniţiativă în fotbalul modern este chiar autorul. Mai jos, interviul pe care Daniel Nyari l-a acordat, în exclusivitate, pentru Istoria Fotbalului.

Eşti american dar abia la prima generaţie. Spune-ne câte ceva despre tine.

M-am născut în Timişoara dar familia mea a părăsit ţara în 1989, atunci când aveam 4 ani. Am revenit o singură dată în copilărie şi sper să mă întorc şi în viitor. Cred că s-au schimbat multe de atunci. Vorbesc româneşte cu părinţii, încerc să nu uit limba dar din păcate nu am învăţat să scriu în română. Nu vreau să mă fac de râs aşa că îţi răspund în engleză! Despre fotbalul din ţară am doar frânturi de amintiri. Ştiu că am fost odată la un meci al lui Poli Timişoara cu tata şi fratele meu. A fost un meci cu miză şi cu agitaţie în tribune şi îmi amintesc că cineva a rupt un scaun şi l-a aruncat spre teren iar bucata de plastic a trecut puţin peste capul meu!

Ce fel de artă abordezi în lucrările tale?

Îmi propun să comunic un mesaj prin cât mai puţine elemente vizuale. Încerc să păstrez totul la nivel minimal, folosesc forme simple pe care le combin în aşa fel încât să folosească scopului definit. Nu am nimic împotriva detaliilor realiste dar eu prefer partea un pic mai spartană, mai organizată, fără dimensiuni confuze care translatează sensurile. Nu cred că mă încadrez nici în aşa zisa artă pop dar mulţi mă încadrează acolo din cauza culorilor şi a stilului de benzi desenate. În realitate încerc să mă îndepărtez de această etichetă. Iau un lucru şi îl decompun în părţile din care este alcătuit apoi în abstractizez fără să uit că opera finală trebuie să fie descifrată cu uşurinţă.

Să trecem la fotbal! Ce găseşti diferit aici faţă de oricare alt domeniu din punctul de vedere al artistului?

Pentru mine fotbalul este o pasiune personală aşa că sunt mult mai inspirat când lucrez la un astfel de proiect. Ideea de bază este să ajungi la esenţă. Să găseşti acel lucru interesant care defineşte un personaj şi să-l transpui în opera ta în aşa fel încât să fie remarcat de ceilalţi.

Eşti designer grafic. Care ar fi slujba de vis pentru tine în lumea sportului?

Aici ai dreptate cu ceva. Chiar există slujbe de vis, clienţi pentru care îţi doreşti foarte mult să lucrezi. Mi-ar plăcea enorm să colaborez cu Adidas, spre exemplu, la una dintre reclamele pentru produsele lor. Mi-ar plăcea să realizez portretele oficiale ale echipelor calificate la mondiale sau să colaborez cu echipele din Bundesliga. Campionatul german este favoritul meu, la fel şi naţionala Germaniei. Au o ordine a succesului spre care tind şi eu în lucrările pe care le fac. Cred că ne-am potrivi perfect!

Fotbalul înseamnă o afacere în zilele noastre. Şi prin urmare comunicare masivă prin intermediul reclamelor. Crezi că fotbalul foloseşte suficient de mult exprimarea artistică prin ceea ce transmite publicului său?

România este o ţară cu fotbal bun dar cu o imaginea la pământ. E posibil să ridici nivelul de interes pentru o competiţie prin intermediul artei?

Familia mea urmăreşte îndeaproape fenomenul aşa că mai aflu şi eu detalii despre ce se întâmplă în campionatul din România. Pentru mine e simplu: ca să promovezi un eveniment trebuie ca mai întâi tu să fii încântat de el. Şi se pare că în ţară există un nivel relativ redus de încântare de acest gen în rândul celor cu putere de decizie. Un prim pas în transformarea acestei stări de fapt este să începi de jos. Copii şi juniorii sunt baza. Dacă atragi puştii pasionaţi de fotbal îi atragi automat şi pe părinţi. Aici stă viitorul şi speranţa. Un alt pas ar fi o campanie de promovare individuală a echipelor. În străinătate, fiecare echipă este uşor de identificat, de văzută ca un întreg separat. Echipele sunt branduri distincte şi puternice. Aici, în primul rând, atenţia se îndreaptă înspre suporteri: ce nevoi au în raport cu echipa şi cu istoria clubului. Multe grupări se pot reinventa după decenii de latenţă dar este nevoie de iniţiativă. Nu poţi trăi doar în trecut şi pe baza istoriei. Este pericolos pentru viitor. Sigur, în România există şi problema financiară care se reflectă nu doar asupra fotbalului ci şi asupra vieţii în general. Să învăţăm totuşi de la nemţi. În anii 2000, Bundesliga era măcinată de scandaluri dar federaţia s-a implicat activ. A pus accentul pe juniori şi pe mândria de a juca pentru echipa oraşului tău, a restructurat bazele fotbalului şi l-a transformat în ceva foarte plăcut vederii. După un deceniu vedem cum nemţii culeg roadele. Faptul că echipele lor nu sunt legate ombilical de patroni miliardari ci îşi pun destinele în mâinile fanilor constituie principalul motiv pentru care fotbalul german a evoluat atât de frumos nu doar pe teren ci mai ales în tribune. Dacă românii vor cu adevărat să-şi primenească imaginea fotbalului atunci trebuie să se orienteze către un mesaj simplu: construim de jos pentru un viitor mai bun!

Care este viitorul artei şi al fotbalului? Către ce ne îndreptăm?

Cu siguranţă este loc de mai bine şi aici. În primul rând văd tot mai mulţi ilustratori care se îndreaptă spre fotbal, care colaborează cu agenţiile de publicitate în acest domeniu. Există un mic hop de trecut care ţine de partea clasică a felului în care oficialii interpretează arta şi pe cei care o realizează dar în curând cred că vom vedea tot mai multe proiecte interesante în lumea publicităţii şi a marketingului sportiv care îi va avea la origine pe ilustratori.

La final, transmite-le câteva cuvinte în română cititorilor site-ului Istoria Fotbalului!

Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu şi trimit cele mai bune urări pentru România de la New York.