(Încă) un secret care te califică la mondiale. Metoda elveţiană

Peter Knabel este un fost jucător de duzină ajuns director de federaţie. E neamţ dar lucrează pentru neutri, la fel ca selecţionerul Hitzfeld.

Elveţia, o ţară de doar 8 milioane de locuitori tocmai a obţinut calificarea la mondiale pentru a treia oară consecutiv. Şi încă o ştire pe placul hipsterilor: Elveţia este pe locul doi în lume, după Uruguay, într-un raport al jucătorilor transferaţi în cele mai tari cinci campionate din lume, raportat la numărul de locuitori.

Cum s-a ajuns aici este însă cu mult mai interesant iar secretul în sine este atât de banal încât îl ştie toată lumea doar că unora le e lene să-l pună în aplicare. Asta pentru că presupune vreo zece ani de muncă fără răsplată imediată, iar ceea ce nu-i tangibil acum şi astăzi nu motivează prea multă lume.

Naţionalele  sub 17 şi 21 de ani sunt mai importante pentru noi decât cea mare în sensul că le dedicăm mare parte din resursele şi din atenţia noastră. (Peter Knabel)

Oare de ce fac elveţienii treaba asta dubioasă?!? Pentru că de acolo vin jucătorii la echipa mare. Concret:

• 2002 – Elveţia U17 – campioană europeană
• 2009 – Elveţia U17 – campioană mondială
• 2011 – Elveţia U21 – vicecampioană europeană

Programul de pregătire intensivă a tineretului este o iniţiativă a federaţiei şi a fost instituită în 1995 de Hansruedi Hasler. Programul a fost continuat şi îmbunătăţit de Peter Knabel, cel care a preluat funcţia de director federal în 2010. Programul se bazează pe trei elemente cheie: cooperare între federaţie şi cluburi, folosirea de antrenori specializaţi (cursuri subvenţionate de federaţie) încă de la vârste fragede şi o eficientizare a resurselor financiare.

Dar eforturile elveţienilor nu încep cu selecţionata sub 17 ani. Pentru puştii talentaţi cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani a fost instituit programul Footeco prin care copii învaţă „metoda elveţiană”:

• puştiul, familia şi agentul primesc consiliere gratuită din partea specialiştilor
• se caută o soluţie de dezvoltare a juniorului în cele mai bune condiţii (club, burse, etc.)
• se recomandă un contract pe termen lung cu o prim-divizionară elveţiană
• se recomandă evitarea unui transfer peste hotare înainte de câştigarea unui trofeu (fie el individual, fie cu echipa)

Direcţia orientată către copii este acoperită, ce se întâmplă cu cei care îi pregătesc?!? Departamentul lui Knabel este instruit la rândul său în privinţa celor mai noi metode de antrenament şi dezvoltare a jucătorilor.

Avem oameni care generează în fiecare sezon profiluri de jucători (fizic, psihic, atribute) pe baza meciurilor din competiţiile importante (campionate, Liga Campionilor) în aşa fel încât tehnicienii de la copii şi juniori să fie la curent în timp real cu obictivele, cu ceea ce trebuie să facă în aşa fel încât produsul muncii lor să se muleze pe necesarul pieţei. (Peter Knabel)

Rezultatul? Generaţia campioană under 17 s-a metamorfozat într-una vicecampioană under 21 iar ulterior 7 dintre cei care au jucat finala cu Spania au ajuns în lotul lui Ottmar Hizfeld, cel cu care s-a câştigat prezenţa la mondiale.

Simplu, nu?!?

Există şi un răspuns pentru fanii „talentului”.

Sigur, super-jucători ca Xherdan Shaqiri apar din când în când dar politica noastră nu se bazează pe talente ieşite din comun ci pe identificarea potenţialului într-o masă cât mai mare de tineri jucători. (Peter Knabel)

Amin!