Harry Gregg. Povestea eroului de dincolo de fotbal

Un voinic de 26 de ani scoate oameni încă vii de sub fiarele contorsionate ale unui avion prăbuşit. În acelaşi an, un portar bine făcut de la o naţională de mâna a doua era votat cel mai bun goalkeeper de la mondiale. Primul trăgea înnebunit de trupurile inerte ale celor cu care, până cu câteva minute în urmă, stătea la o vorbă relaxată. Al doilea îşi savura realizarea: era coleg în echipa de vis a turneului final cu Garrincha, Didi, Raymond Kopa sau Pele. Un erou de filme din categoria Die Hard şi un fotbalist care şi-a depăşit condiţia. Două poveşti într-una singură.

6 februarie 1958

Cursa 609 a British European Airways s-a prăbuşit la a treia tentativă de decolare de pe aeroportul Munich-Riem din Germania Federală. La bord, celebra generaţie „Busby Babes” echipa de vis a lui Manchester United, care se întorcea de la Belgrad, acolo unde jucase cu Steaua Roşie în Cupa Campionilor Europeni.

22 din cei 44 de oameni de la bord au murit. Câţiva dintre cei care au supravieţuit au de ce să îi mulţumească lui Harry Gregg. Printre ei fotbalişti ca Bobby Charlton, Jackie Blanchflower sau Dennis Viollet, dar şi Vera Lukic şi fiica sa Venona. Gregg, el însuşi rănit, i-a scos pe toţi din epava în flăcări şi a devenit erou cu acte în regulă. De atunci i s-a spus chiar aşa, „eroul de la Munchen”.

8 iunie, 11 iunie, 15 iunie, 17 iunie şi 19 iunie 1958

Irlanda de Nord şi-a jucat cele cinci meciuri de la mondialele din Suedia. O prestaţie de excepţie pentru o naţională calificată în premieră la un turneu final (ulterior, participantă şi la ediţiile din 82 şi 86). Nord-irlandezii au ajuns în sferturile de finală, acolo unde au fost opriţi de Franţa. Cel mai bun jucător: portarul, pe numele său Harry Gregg. „Eroul de la Munchen” a făcut minuni în poarta insularilor şi a intrat direct în dream-team-ul turneului.

Cu 210 meciuri jucate pentru Manchester United doar în campionat, dintre care în 48 nu a primit gol, cu un mondial de succes la activ şi cu o carieră de 15 ani în spate, Harry Gregg are un singur regret care îi trădează modestia: „Oamenii preferă să îşi amintească de mine în primul rând pentru ceea ce am făcut la Munchen. Eu sunt însă mândru pentru că am fost doar un ucenic de tâmplar care şi-a reprezentat cu mândrie naţionala ţării sale, indiferent că au fost meciuri de tineret, amicale sau de la mondiale. Eu sunt doar Harry Gregg,  fostul fotbalist.”

În 2008, un Harry Gregg de 76 de ani s-a întors pentru prima dată în Munchen, la locul tragediei. Acolo l-a întâlnit pe Zoran Lukic, fiul Verei Lukic. Zoran are toate motivele din lume să îi mulţumească lui Gregg: la momentul accidentului Vera era însărcinată, iar Zoran s-a născut la doar două luni după dezastrul aerian din RFG.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Fair play, varianta Irlanda de Nord
  Fair play, varianta Irlanda de Nord
• 

  Portari zburători
  Portari zburători
• 

  United. Filmul şi realitatea
  United. Filmul şi realitatea
• 

  Whiteside. Recorduri şi dezamăgiri
  Whiteside. Recorduri şi dezamăgiri