Hagi-gol. Povestea magică a unei reuşite de poveste

România era mare fără să ştie. Probabil că asta i-a fost de un real folos la mondialele din 94. Am mers acolo cu coada între picioare, adică exact aşa cum ar fi trebuit să facem, având în vedere grupa cu deja campioana mondială Columbia, prezisă nonşalant de celebrul Pele. Elveţia lui Hodgson. Ţara gazdă în plină creştere de formă. Ai noştri au luat cu asalt Disneylandul, s-au dat în ceştile rotitoare, şi-au pus tichii de Mickey Mouse pe cap şi s-au relaxat. Pur şi simplu nu aveau ce pierde şi chiar nu au avut. Un Hagi din vara americană cu zâmbetul până la urechi cântăreşte cât greutatea în aur a tuturor generaţiilor supărate pe viaţă care i-au succedat. Asta şi pentru că adevăratul număr 10 suferea o transformare inversă atunci când intra pe teren. Bucuria de dinainte îi alimenta concetrarea şi îi hrănea fiecare dribling cu o forţă rar întâlnită până şi la vedetele pur sânge ale fotbalului mondial. A dovedit-o şi în ceea ce avea să fie, poate, cel mai frumos gol românesc la mondiale.

Judecând retroactiv, fiecare dintre fotbaliştii care au plecat mai mult turişti şi s-au întors eroi de mondiale par înconjuraţi de o aură mistică. Vă închipuiţi pe altcineva în locul lui Ilie Dumitrescu, uşor aplecat pe spate în timpul loviturilor libere? Există vreun antidot pentru sprinturile unui Răducioiu cu pletele în vânt şi vârful limbii scos în colţul gurii? Cine ar fi putut juca în tricoul lui Hagi? Pentru că al lui a rămas şi după ce l-a lăsat, oricare ar fi fost cel care l-a probat vremelnic de atunci şi până în prezent.

Hagi ne-a mai arătat ceva la mondialul american. Un gol ca o bijuterie lucrată de cel mai priceput meşter din lume, cu pasiune şi migală, ore în şir, zile şi săptămâni, una după alta. Reuşita lui Hagi nu este un şut norocos, o adiere de vânt întâmplătoare care a mişcat balonul, o ieşire neinspirată a portarului. Golul marcat Columbiei vine de departe. A fost marcat atunci, pe 18 iunie 1994, în faţa a peste 90.000 de suporteri de pe Rose Bowl, dar exista demult în mintea, în imaginaţia şi în gheata lui Hagi. S-a născut după mii de şuturi prin mocirlele junioratului şi din tăria celui care nu abandonează niciodată.

A fost perfect şi a fost al nostru. Un cadou mare de care am ştiut să ne bucurăm, poate una dintre singurele ocazii în care răspunsul nostru a fost pe măsura graţiei cu care balonul a străbătut drumul de la piciorul lui Hagi până în plasa porţii lui Oscar Cordoba.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  România, de zece ori campioană mondială
  România, de zece ori campioană mondială
• 

  Fața nevăzută a mondialelor
  Fața nevăzută a mondialelor
• 

  Mondiale (38): mondialele din Columbia
  Mondiale (38): mondialele din Columbia
• 

  Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
  Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale