- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Godspeed, Gary Speed
Foto: agerpres.ro
Ce îl poate face pe un om să privească o sfoară mai groasă cu amarul gând al înfăşurării pe după gât? O sfoară altfel bună pentru culmea de rufe, sau pentru legat vreun animal pe păşune, sau înnodată – jucăria copiilor care vor să se urce prin copaci. Probabil că nu vom avea vreodată un răspuns mulţumitor. Raţiunea spune că orice problemă, oricât de dificilă, are o rezolvare. Trebuie să aibă! Altfel, rămâne doar să întrebăm sufletul lui Gary Speed. Să-l întrebăm de ce! O utopie pentru noi, toţi cei rămaşi în urmă cu problemele şi dilemele noastre.
Agenţiile de presă, ziarele, blogurile şi canalele de televiziune v-au informat deja: „ŞOCANT! Selecţionerul Ţării Galilor, Gary Speed, s-a sinucis” sau „Wales boss Gary Speed found dead” sau „Gary Speed dead. Wales manager found hanged at home”.
Foamea, sărăcia, nevoia, disperarea, singurătatea, datoriile. Motivele nu stau în picioare atunci când cel care a decis să îşi pună capăt vieţii se cheamă Gary Speed. Fosta vedetă a fotbalului galez nu era nici sărac, nici părăsit şi nici disperat. Cu câteva ore înainte să îşi curme viaţa în propria casă, Speed fusese invitat al emisiunii Football Focus de la BBC. Realizatorul show-ului, Dan Walker, nu a observat niciun semn care să trădeze ceea ce urma să se întâmple. Michael Owen, atacant la Manchester United şi vecin cu Speed în Huntington a rămas perplex la aflarea veştii: „Ne-am văzut acum două zile. Mi-a făcut cu mâna. Tocmai ne lăsam copiii la şcoală. Sunt şocat.”
Foto: ryangiggs.cc
Speed a jucat fotbal la nivel de top timp de 14 ani şi a câştigat un titlu cu Leeds. A trecut pe la Everton, Newcastle, Bolton şi Sheffield United, iar la naţionala galeză este lider în clasamentul selecţiilor între jucătorii de câmp, cu 85 de partide. Un alt fapt larg cunoscut este recordul deţinut în Premier League până în 2009: cu 535 de partide jucate, Speed a fost lider în ierarhia jucătorilor cu cele mai multe meciuri din prima ligă engleză. S-a retras din activitate în vara anului trecut dar a preluat din mers postul de manager, chiar la ultima sa echipă, Sheffield United. După doar patru luni a fost ofertat de federaţia de fotbal din Ţara Galilor, aflată în căutarea unui selecţioner.
Chiar dacă era încă tânăr, Speed s-a impus rapid, iar o naţională în moarte clinică de aproape două decenii a câştigat 4 din ultimele 5 meciuri sub bagheta fostei legende de pe teren, a revenit în topul 50 alcătuit de FIFA şi a început să viseze frumos la europene sau chiar la mondiale.
Pentru serviciile aduse fotbalului, Speed primise anul trecut Ordinul Imperiului Britanic în rang de membru (MBE) şi avea înainte un viitor strălucit. Nu puţini erau cei care îl vedeau un al doilea Alex Ferguson, chiar dacă galezul a petrecut doar puţin peste un an în meseria de antrenor.
Foto: thesun.co.uk
Deocamdată toată lumea rulează informaţiile de background, plânge şi nu se poate abţine să nu se întrebe fatidicul „de ce”. Speed avea majoritatea lucrurilor concrete după care tânjesc cam toţi oamenii normali. Speed trăia o viaţă comodă de familie în timp ce îşi exersa rolul de super-erou, mai întâi pe teren şi apoi pe banca tehnică. Nu a fost un personaj al exceselor în aşa fel încât o eventuală problemă actuală să-i fi activat vechile obiceiuri şi de aici, în spirală, spre ştreangul care a pus punctul final. Pur şi simplu un om normal, modest, cinstit, muncitor, dar şi „modelul privit cu respect de toţi juniorii clubului, dacă întrebai pe oricare ce vrea să se facă atunci când creşte, primeai invariabil acelaşi răspuns: Gary Speed!”, aşa după cum declară fostul său coleg de la Newcastle, Steven Taylor.
Până când eventuale dezvăluiri post mortem vor face sau nu lumină, noi, cei rămaşi în urmă avem două soluţii. Să ridicăm din umeri în faţa încă unui exemplu care arată că o apă liniştită la suprafaţă poate să ascundă cele mai negre adâncuri. Sau putem să facem apel la utopia de la începutul articolului. Ne putem opri, pentru cinci minute, să zicem, şi ne putem întreba pe noi ca şi când am vorbi cu el: „De ce, Gary? Ce anume era atât de rece şi monstruos pe lumea asta încât să vrei să pleci după ce ţi-ai dus copiii la şcoală şi ţi-ai dat cu părerea la o emisiune sportivă? În clipele alea de agonie cruntă de dinaintea gestului final, chiar să nu fi fost nimeni în preajmă a cărui mână întinsă într-ajutor să nu preţuiască mai mult decât nenorocita aia de frânghie?” Să recunoaştem. Cu voce tare, uneori, răspunsul la ultima întrebare ar putea să fie şi nu.
Gary Speed avea 42 de ani şi a lăsat în urmă o soţie şi doi copii.
0 comentarii