- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Glorie contra libertate. Povestea primei echipe naţionale patriotice
Era 1958. Algeria îşi cerea independenţa cu arma în mână. Franţa o prefera paşalâc. Frontul de Eliberare Naţională (FLN) împotriva opresiunii dar şi a duşmanului de acasă. Peste un milion de algerieni, celebrele „pieds-noirs” erau de partea puterii coloniale, iar la finalul conflictului au părăsit in corpore Algeria. Printre ei Albert Camus, Yves Saint-Laurent sau Claudia Cardinale, stabiliţi deja şi deveniţi faimoşi în Franţa.
În sens invers, fotbalul şi-a adus la rândul său contribuţia la eliberarea ţărişoarei africane şi a făcut-o cel puţin la fel de convingător ca mitralierele din tranşee. În special pentru că cei implicaţi în această mişcare, fotbalişti de top care jucau mai ales în Franţa, au lăsat totul în urmă şi s-au dedicat unei cauze ale cărei şanse de triumf nu păreau prea mari.
Au riscat totul pentru ceea ce era drept. Au renunţat la glorie ca să lupte pentru o cauză. Au lăsat în urmă cariera şi s-au înrolat în revoluţie. Au riscat ca să nu regrete. Au devenit simbolele unei lupte. (Eric Cantona)
Câţi dintre fotbaliştii momentului au renunţa la contractele de milioane pentru binele ţării lor? Asta în condiţiile în care până şi onoarea convocării la naţională nu mai e ce-a fost doar pentru că nu e dublată de aceleaşi sume grase ca la echipele de club.
Rachid Mekhloufi juca la St Etienne, acolo unde a adus primul titlu de campioană din istoria clubului. Un an mai târziu a lăsat totul în urmă şi s-a alăturat Frontului de Eliberare Naţională. Avea o idee care ar fi atras atenţia întregii lumi: ce-ar fi să formăm o naţională de fotbal (un stat independent abia din 1962) care să susţină peste tot în lume dorinţa de libertate a 10 milioane de algerieni?!?
Aşa a luat fiinţă, la 13 aprilie 1958 celebra FLN Team. Alături de Mekhloufi s-au aflat Mustapha Zitouni şi Abdelaziz Ben Tifour de la AS Monaco, Dahmane Defnoun de la Angers, Chérif Bouchache de la Le Havre, Abdallah Settati de la Bordeaux, Abdelhamid Kermali de la Lyon, Ahmed Oudjani de la Lens şi mulţi alţi fotbalişti algerieni care evoluau pentru echipele franceze de top.
Iniţiativa africanilor părea să se fi năruit încă înainte să se fi jucat primul meci. Franţa a făcut petiţie la FIFA iar forul internaţional n-a recunoscut FLN Team. Teoretic asta însemna că echipele oficiale s-ar fi ferit să joace cu una nerecunoscută dar Mekhloufi şi ai său s-au îmbarcat într-un turneu mondial pe trei continente în cursul căruia au jucat peste 80 de meciuri. Fiecare promovat şi tratat ca un adevărat război (paşnic totuşi) pentru libertatea unei naţiuni aflate sub ocupaţie.
FLN Team şi-a atins scopul. Algeria şi-a proclamat independenţa în 1962 iar, un an mai târziu, echipa eroilor a lăsat locul unei naţionale pe care FIFA nu mai avea cum să o refuze: Algeria liberă.
Mekhloufi s-a întors la St Etienne, acolo unde a mai luat trei titluri. Alţii n-au fost la fel de norocoşi. Cu toţii însă au pus umărul şi după război la constuirea fotbalului în Algeria.
Eram un copil răsfăţat. Vedeta clubului, tot timpul în atenţia presei. Apoi am auzit lucruri. Am învăţat lucruri. Când am decis să las totul în urmă şi să apuc altă cale am ştiut că închid după mine o uşă care, poate, nu se va mai deschide niciodată. Ce am trăit, ca om şi fotbalist, în FLN nu poate fi cumpărat cu tot aurul din lume. (Rachid Mekhloufi)
Povestea rebelilor din Algeria este doar una din seria Football Rebels pe care ne-o prezintă inegalabilul Eric Cantona.
0 comentarii