Germania-Italia. Un meci decis de selecţioneri

Prandelli nu a fost prea bine primit atunci când a preluat Squadra Azzurra. Părea un pic cam neînsemnat să se aşeze pe locul ocupat de-a lungul timpului de Lippi, Trapattoni sau Bearzot. Nu a făcut impresie nici cu obsesia sa constantă pentru Balotelli, un jucător problemă pe care până şi Mancini l-a sfătuit să nu se poarte ca un copil răsfăţat pe timpul turneului final. Low are deja şase ani ca principal al nemţilor, plus alţi doi ca secund. A crescut o naţională obişnuită cu trofee şi a readus-o în primplanul fotbalului mondial. Doi antrenori diferiţi, două loturi dezechilibrate valoric. Şi totuşi, de ce a câştigat Italia?

Nu a făcut-o pentru că aşa spune tradiţia. Nu. Tradiţia nu a jucat pe stadionul din Varşovia. Au făcut-o Gomez şi Pirlo, Muller şi Barzagli. Italia a câştigat pe mâna atu-urilor sale, puţine dar valoroase, a câştigat pe mâna selecţionerului curajos care a avut tupeul să schimbe formula de start după sfertul câştigat cu Anglia dar şi din cauza mutărilor pierzătoare ale celuilalt tehnician.

Ozil. Dincolo de forma slabă a vedetei lui Real, la meciul anonim făcut de turcul naturalizat a contribuit şi Low care a decis să-l mute pe cealaltă parte a terenului doar ca să-i facă loc pe teren lui Toni Kroos. Rolul în bandă nu-l prinde la fel de bine ca cel de mijlocaş ofensiv, mai ales după ce a făcut un sezon bun pentru galactici cu Di Maria în drapta sa.

Schweinsteiger. Uzat la maximum după un sezon plin cu Bayern, Baastian nu a făcut un turneu mare. Meciul cu Italia l-a regăsit la coordonare dar adversarii l-au depăşit fără probleme. Poate că mijlocaşul defensiv ar fi meritat odihnit în sfertul cu Grecia pentru că baza construcţiei germane se lasă greu pe umerii săi. În schimb, Low a decis să îi ţină atunci pe bancă în special pe cei din atac.

Italienii au fost obosiţi. Balotelli avea crampe musculare înainte să fie schimbat, un semn al suprasolicitării pe termen scurt. La fel şi Cassano, celălalt teribilist din atacul peninsularilor. Montolivo a ieşit vânăt la faţă. Dădea impresia că cinci minute în plus petrecute pe teren s-ar fi soldat cu o tragedie. Şi totuşi Italia a câştigat! Ce a făcut Prandelli?

Posesie şi contraatac. Sună paradoxal dar italienii au combinat două elemente care nu se prea împacă în acelaşi meci. Nu s-au speriat de nemţi, au ţinut de minge cât au putut, iar aici Pirlo a fost magistral, şi au ieşit pe contre atunci când germanii veneau peste ei. Cine a generat blitz-urile italiene? Cifrele ne dezvăluie autorul: din 9 baloane lungi expediate (centrări sau angajări în adâncime) 9 au ajuns la ţintă şi toate au pornit din bocancul aceluiaşi Pirlo.

Prandelli a speculat genial şi mutările lui Conte de la Juventus ceea ce dovedeşte că un antrenor care vrea să câştige nu ţine cont de orgolii şi fixuri personale. Barzagli, Bonucci, Chielini şi Balzaretti par nişte piese de lego care se potrivesc oriunde le-ai aşeza iar apărarea italiană a rezistat asaltului chiar şi după ce Low s-a trezit şi i-a trimis în teren pe Reus şi Klose.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
  Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
• 

  Uimitoarea soluție germană. Bani puțini, mult fotbal
  Uimitoarea soluție germană. Bani puțini, mult fotbal
• 

  Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
  Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
• 

  Recorduri de la mondiale (IV)
  Recorduri de la mondiale (IV)