Fotbalul la Jocurile Olimpice

Am pus punct unui turneu final european, campionatele interne se pregătesc de start. Unii încep mai devreme, cei ca noi, alţii pe la sfârşitul lui august. Până atunci, fotbalul nu ia pauză chiar dacă amicalele nu au vreo miză pentru spectatori. Undeva, la mijloc, între amatorism şi marile confruntări viitoare, stau Jocurile Olimpice. Sigur, le aşteptăm mai degrabă pentru atletism, pentru nataţie, pentru ciclism sau handbal, însă nici fotbalul nu lipseşte. Regulile îi fură tenta profesionistă dar tocmai din această cauză există şi suficiente motive pentru care meciurile de la olimpiadă merită urmărite.

Fotbalul a lipsit doar de la două ediţii ale Jocurilor Olimpice, unele suficient de îndepărtate. Din 1992 însă are statut aparte. Pentru că dezvoltarea galopantă a acestui sport le-a cam pus în umbră pe celelalte, marile vedete trebuie să le lase locul tinerelor speranţe în naţionalele participante. Concret, lotul deplasat la olimpiadă este format din jucători sub 23 de ani, cu doar 3 excepţii, care se acordă, de obicei nu vedetei momentului ci fotbaliştilor ajunşi pe final de carieră.

Practic, olimpiada înseamnă un mondial under-23 pentru fotbal, asta ca să nu concureze cumva turneele finale de specialitate.

Ce avem de câştigat din această serie de condiţionări? De ce ne-ar interesa din punct de vedere fotbalistic Jocurile Olimpice?

Un argument este talentul. În acest moment există o arie extrem de vastă de jucători foarte buni sub 23 de ani, pe care altfel nu am avea şansa să-i vedem jucând în acelaşi timp. Anul acesta, spre exemplu ne delectăm cu Neymar, Aaron Ramsey, Tom Cleverley, Ganso, Pato, Leandro Damiao, Giovani Dos Santos, Ander Herrera,  Takashi Usami, Sebastian Coates, Granit Xhaka sau Andy Najar.

O jumătate de miză există totuşi. Vine de la Ryan Giggs, venerabilul din Team Great Britain (la olimpiadă fotbalul britanic participă cu o singură echipă). Galezul de aproape 39 de ani este jucătorul cu cele mai multe trofee din istoria fotbalului insular, este cel mai bun din toate timpurile la United, este un model de urmat dar are un singur regret. Nu a câştigat nimic la nivel de echipă naţională. Ar putea să o facă acum, fie şi la Jocurile Olimpice. Ar fi ultima ocazie, pentru că un eventual mondial cu Ţara Galilor în 2014, la 41 de ani, pare ceva de domeniul fantasticului!

Încheiem cu o întrebare la care toată lumea aşteaptă răspunsul. Va continua Spania să domine fotbalul şi cu fotbaliştii sub 23 de ani? De Gea în locul lui Casillas, Jordi Alba în propriul rol, Azpiliqueta, Inigo Martinez, Isco, Juan Mata, Oriol Romeu, Iker Muniain sau Christian Tello sunt doar câţiva dintre cei care preiau rolul toreadorilor care s-au întors cu trofeul de la campionatele europene.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Ruină & Încredere
  Ruină & Încredere
• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși