Minune cu parfum de sărbători. Fotbalul a făcut pace de Crăciun

Se spune că muzica uneşte. Se prea poate, însă uneşte şi în rău şi în bine. Fotbalul divizează. Prin definiţie un mini-război, fotbalul tranşează fără victime (intenţionate) un conflict în care tristeţea ar trebui să fie unica unitate de măsură a durerii celui învins. Fotbalul divizează, însă nu întotdeauna. Primul Război Mondial, Frontul de Vest. De Crăciun, pentru o zi, conflictul a fost abandonat în zăpada pătată de sânge, iar fotbalul a fost cel care a scos capul din tranşee.

Un armistiţiu nu este ceva neobişnuit în timpul unui conflict major. Se ţineau astfel de încetări ale focului încă din vremuri imemoriale. Se strângeau morţii, răniţii erau trimişi în spatele liniilor, iar războiul era gata să continue. Uneori se întâmpla şi altceva. Gesturi de mărinimie, ajutor reciproc în cele două tabere, compasiune. Umanitatea spărgea coaja groasă şi părăsea pentru scurt timp abrutizarea.

Una dintre formele umanităţii universale este şi fotbalul, sport care îşi spune mândru povestea în ziua în care  jocul a amuţit puştile.

1914. Armentieres, nordul Franţei, în apropiere de Pas de Calais. Sărbătorile pe front au adus înapoi spiritul blândeţii. Neaprobat la niciun nivel, armistiţiul de Crăciun a fost ţinut la secret de ambele părţi. Puţine informaţii au răzbătut la momentul respectiv, iar poveştile de apoi au pierdut cadenţa cu realitatea. Pe scurt: cele două tabere şi-au părăsit tranşeele, soldaţii au schimbat hrană între ei, au împodobit brazi, au cântat colinde şi au participat la slujbe de înhumare pentru o parte dintre cei căzuţi, iar un frizer neamţ tundea gratis englezi şi francezi, la mijlocul distanţei dintre liniile de luptă.

Momentul central al zilei a fost meciul de fotbal dintre nemţi şi aliaţi. Disputată în No Man’s Land-ul din sectorul Frelinghein-Houplines de lângă Armentieres, partida s-ar fi jucat între puşcaşii batalionului 2 galez, saxonii regimentului 133 infanterie din partea engleză şi prusacii batalionului 6 Jaeger.  Germani ar fi câştigat cu 3-2 (printre jucători: locotenentul neamţ Niemann, cel care a şi spus povestea mai departe). Scorul a fost confirmat mai târziu de scrisorile trimise acasă de soldaţi din ambele tabere (*).

Nimic din îndârjirea războiului nu s-a  transmis şi în meciul dintre cele două echipe. Din partea britanică, povestea este spusă de Michael Foreman în cartea sa War Game (New York, Arcade, 1994): patru tineri fotbalişti englezi se înrolează din convingere în Marele Război, trăiesc mizeria tranşeelor şi dezamăgirea conflictului, până când îşi redescoperă umanitatea cu ocazia partidei din ziua de Crăciun.

Acest meci istoric a fost punctul de plecare pentru melodia All Together Now (1990) a celor de la The Farm, care a devenit un imn al prevalenţei sportului în faţa oricărui alt timp de conflict.

Ziua de Crăciun a venit şi a trecut, războiul a continuat încă patru ani istovitori. Dincolo de realităţile istoriei, momentul a rămas în memoria combatantelor drept Footbal Truce Day.

Ziua Armistiţiului prin Fotbal.

(*) pentru cei care vor mai multe detalii despre acest eveniment am găsit şi un site dedicat care a strâns mărturii despre incredibilul armistiţiu de Crăciun. Scrisori, personaje reale, toate detaliile unei zile în care nu a răsunat niciun foc de armă sunt AICI, graţie dedicaţiei lui Alan Cleaver şi Lesley Park.

(**) cel mai reuşit film cu acest subiect este Joyeux Noel din 2005, regia Christian Carion, cu Diane Kruger, Benno Furmann şi Guillaume Canet

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere