Fotbalul cu un ingredient în minus

Pentru o reţetă de succes este nevoie ca ceea ce intră în oală să se potrivească exact ca piesele dintr-un puzzle. Atunci când una lipseşte, ciorba în cauză poate fi maximum decentă, nicidecum o operă de artă care să încânte papilele criticilor.

Lucrurile stau exact la fel şi în fotbal iar aici vizăm iarăşi celebra problemă a englezilor. Au cel mai tare campionat din lume dar o naţională leşinată rău de tot. Din 1966 (cu o mică voltă prin 1990) şi până în prezent nu a mai existat nicio altă ocazie notabilă în care tinerii englezi să se remarce pe teren. Nici în Premier League nu se prea remarcă ei, chiar dacă un britanic la origini costă de 2-3 ori mai mult decât un mercenar adus să încânte publicul.

Am dezbătut un pic problema şi în cazul albanezo-croato-belgianului Adnan Januzaj, cel care a dat două goluri pentru United la primul său meci jucat ca titular şi care a primit pe loc o convocare din partea federaţiei de la Londra. Asta chiar dacă puştiul de 18 ani poate juca pentru englezi peste ceva vreme, când va împlini cinci ani de rezidenţă prin insule (povestea lui Adnan este AICI).

Între timp vârful lui United a primit pe loc un contract de 50.000 de lire sterline pe săptămână, adică vreo 4 milioane de euro, de două ori mai mult decât un Chiricheş, spre exemplu, jucător testat totuşi în suficiente meciuri încât să-şi fi dovedit valoarea, şi nu vreun puşti cu 90 de minute, în total, în prima ligă.

De unde disperarea celor de la United şi a englezilor în general?

Cauza are un răspuns evident dar prea puţin apropiat de adevăr şi unul ceva mai ascuns dar elocvent.

Începem cu primul: din cauza străinilor, tinerii englezi nu mai au unde să joace. Ar fi valabil dacă am discuta doar de prima ligă. Situaţia de fond este însă cu totul alta. De sus şi până jos calitatea fotbaliştilor englezi este una cel mult mediocră.

Al doilea răspuns clarifică situaţia. Numărul antrenorilor licenţiaţi din Anglia este infim în raport cu celelalte mari campionate ale lumii. Mai exact:

• Anglia – 1.178 antrenori licenţă UEFA A
• Spania 12.720
• Germania – 5.500

• Anglia – 203 antrenori UEFA PRO
• Spania – 2.140
• Germania 1.100

Când partea de pregătire a jucătorilor încape pe mâna unor tehnicieni cu metode după ureche şi atunci când numărul tehnicienilor cu calificarea la zi este de zece ori mai mic decât în Spania atunci cred că devine suficient de limpede de ce o ţară este campioană mondială iar cealaltă doar abonată la faza grupelor la turneul final.

Să mergem încă un pas mai departe. De ce sunt atât de puţini antrenori cu licenţe de top în Anglia în raport cu Spania sau Germania? În primul rând din cauza banilor. Cursurile pentru licenţa UEFA A costă, la englezi, echivalentul a 7.000 de euro în timp ce nemţii le organizează pentru doar 500 de euro iar spaniolii pentru 1.100 de euro.

Un club de duzină din liga a treia încearcă să schimbe situaţia. Crewe Alexandra suportă costurile integrale de licenţiere pentru foştii jucători care îşi doresc să apuce calea antrenoratului iar academia sa de tineret este condusă exclusiv de foşti fotbalişti locali cu licenţe obţinute pe banii clubului. Unii dintre ei au ajuns mai sus. Lee Mannion şi-a luat primele trei licenţe de antrenor pe banii lui Crewe iar acum este communitiy coach la Manchester City. Aici i-a convins pe şeici să plătească nu doar pentru vedete ci şi pentru şeici. City suportă costurile primei licenţe de antrenor pentru câte 20 de tineri pe promoţie şi apoi îi plasează la echipele de amatori din zonă.