Fotbalişti de Nobel

Fizică, medicină, chimie, literatură sau pace. Nici vorbă de Premiul Nobel în fotbal. Comitetul suedez care acordă anual celebra distincţie nu a luat şi probabil că nici nu va lua vreodată în calcul un sport pe care să îl premieze. Chiar şi aşa, lumea fotbalului nu e deloc departe de cea elevată a ştiinţei. Noroiul stadioanelor şi contribuţia la dezvoltarea literaturii pe un continent sau studiul ADN-ului şi cântecul galeriei după gol pot exista în acelaşi context fără probleme.

Când spui Niels Bohr spui structură atomică şi mecanică cuantică. Contemporanii l-au vazut ca pe unul dintre fizicienii cu cel mai mare impact asupra ştiinţei secolului XX. Recunoaşterea maximă a venit în 1975, atunci când a primit Premiul Nobel. Puţini ştiu însă că tânărul Niels nu era deloc vreun savant în devenire ci un portar titular la Akademisk Boldklub din Danemarca. Sportul făcea parte din tradiţia familiei. Unul dintre fraţii săi, Harald Bohr, devenit ulterior un matematician de top, chiar a jucat în naţionala daneză, iar celălalt frate, Ernest Bohr a fost hocheist de performanţă.

Albert Camus are şi el un Nobel la activ, primit în 1957 pentru „importantele opere literare care au pus în cea mai clară lumină problemele conştiinţei umane în vremurile noastre”. Şi el s-a lansat mai întâi în fotbal şi abia apoi în literatură. La 17 ani era portar la Racing Universitaire d’Alger, dar cariera sa a luat sfârşit înainte să înceapă cu adevărat. Camus a contactat tuberculoza, o boala incurabilă la acea vreme şi a fost obligat să renunţe la sportul de performanţă. „După o viaţă în care am văzut atât de multe lucruri, ceea ce pot spune cu certitudine despre moralitate sau datorie am învăţat pe vremea în care jucam fotbal.”

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși
• 

  Numere
  Numere