- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
El Clasico (III): Paradoxuri de început, trădări, legende
Foto: en.wikipedia.org
În Barcelona, naţionalismul nu lasă niciun centimetru pătrat nemarcat de culorile Catalunyei. În schimb, echipa de fotbal a luat fiinţă abia după ce un englez şi un elveţian au mobilizat spiritele din zonă. Madridul dispreţuieşte separatismul provincial al rivalei, dar primul preşedinte al galacticilor s-a născut în Barcelona. Puţini jucători s-au încumetat să treacă dintr-o tabără în alta, iar cei care au făcut-o s-au transformat din idoli în paria, din vedete în ţinte pentru capete de porci! El Clasico se joacă pe teren şi în toată Spania. „Real – Barcelona înseamnă o naţiune ruptă în două!”, spunea Michel Salgado iar vorbele celui care a jucat 10 ani pentru echipa din capitala iberică au fost valabile încă de la primul El Clasico.
Barcelona a luat fiinţă în 1899. A fost fondată la insistenţele unui oarecare Hans-Max Kamper, botezat de catalani şi mult mai cunoscut după numele de Joan Gamper. Elveţianul avea deja o experienţă vastă în punerea de pietre de temelie la el acasă, acolo unde a participat la fondarea lui FC Basel şi FC Zurich. În Barcelona a adus nu doar spiritul de joc ci şi culorile lui Basel, aceleaşi în care joacă şi extratereştrii prezentului.
Lider în teren şi primul preşedinte oficial al clubului a fost un englez. Walter Wild, botezat şi el de catalani (Gualteri Wild) a condus clubul aproape trei ani, dar nu a prins niciun derby cu Real Madrid.
Foto: fuerzaperica.com
În capitală, fotbalul a ajuns mai târziu. Realul a fost fondat în 1902. Se numea Madrid FC, iar primul preşedinte, Juan Padrós, era un catalan născut în Barcelona. Numele actual al echipei a fost primit cadou în 1920 din partea regelui Alfonso al XIII-lea. Real înseamnă, în spaniolă, chiar asta: regal!
Scandalul iscat în jurul transferului lui Di Stefano a turnat şi mai mult gaz pe un foc care devora totul în jur şi a implicat într-o problemă sportivă până şi guvernul spaniol. Era 1953, Barcelona se felicita singură pentru o achiziţie de marcă, doar că argentinianul născut la periferie de Buenos Aires a semnat cu Real Madrid. Ca să împace o lume care o luase razna în urma unui simplu transfer, executivul spaniol a interzis stranierii în campionat cu o singură excepţie: Alfredo Di Stefano, care urma să primească un permis de joc pe patru ani, doi pentru Real, doi pentru Barca. Soluţia solomonică a căzut, Di Stefano a fost transferat definitiv de Real, iar preşedintele din acel moment al Barcelonei a fost nevoit să îşi dea demisia, la presiunea fanilor nemulţumiţi.

Foto: fcbtransfers.blogspot.com
Ca un amănunt inedit: Barcelona a însărcinat să se ocupe de transferul lui Di Stefano pe fosta legendă a clubului, Josep Samitier, şeful centrului de scouteri şi cel care îl adusese pe Nou Camp pe Ladislau Kubala. Trecutul lui Samitier era însă marcat de un eveniment pe care suporterii nu i l-au iertat niciodată. După 13 ani ca jucător alături de catalani, Samitier s-a transferat chiar la Real Madrid. Povestea sa, pe larg, AICI.
De partea celaltă, Johan Cruijff a refuzat să joace pentru Real. „N-am vrut să-mi asociez numele cu un univers condus de dictatorul Franco” şi-a motivat olandezul decizia de a semna cu Barcelona. Cruijff a devenit emblema echipei atât ca jucător cât şi ca manager, dar nu s-a rezumat la partea sportivă. Şi-a botezat fiul Jordi, după sfântul patron al Cataluniei, un nume interzis în acel moment în Spania regimului franchist. În 1996 a părăsit banca tehnică a Barcelonei şi a jurat că nu va antrena altă echipă. Şi-a încălcat jurământul după 13 ani, dar nimeni nu l-a condamnat. În 2009, a acceptat postul de selecţioner al Catalunyei!
Ultimul mare erou, ajuns cel mai dispreţuit dintre dispreţuiţi este portughezul Luis Figo. Vândut de Barca la Real pentru 60 de milioane de euro, Figo a avut parte de primiri de coşmar pe Nou Camp, cu prilejul meciurilor directe. Într-una dintre ocazii un cap de porc, simbolul trădătorilor, a fost aruncat din tribună în direcţia fotbalistului care venea să bată un corner! Povestea şi imagini, AICI.
Mai jos, un scurt documentar despre El Clasico, realizat de Sky Sports.
0 comentarii