După vrăjitorie şi răsplată! Manual ocult pentru salvarea de la retrogradare

An de an, fiecare campionat işi trimite la plimbare cele mai slabe echipe. Pe lângă lupta pentru titlu, finalul de sezon aduce cu el şi un duel bezmetic de crud: bătaia pentru evitarea retrogradării. Locurile de la coada clasamenului nu fac cu ochiul nimănui. Fiecare club ar da şi ar face orice ca să scape de ele. Sunt schimbaţi antrenori pentru a crea un şoc la echipă, sunt aduşi psihologi care să le amintească jucătorilor cine sunt ei, vin nutriţionişti specializaţi în diete de revigorare sau fizioterapeuţi care să maseze cu spor muşchiul obosit. Pe scurt, orice. Atunci de ce ne-ar mira prezenţa  bătrânei Eliana Merino la vestiarele şi pe terenul lui Deportes Arica.

POVESTEA

Arica, oraşul capitală al provinciei chiliene cu acelaşi nume se află la doar 18 kilometri de graniţa cu Peru. Oceanul şi temperaturile plăcute (iarna sunt 24 de grade) fac din această zona una dintre cele mai atractive pentru petrecerea timpului liber. Tsunami-ul care a devastat portul Arica în 1968 şi a omorât 25.000 de oameni în oraş şi alţi 50.000 în împrejurimi nu i-a gonit pe chilieni. Ba dimpotrivă. Fotbalul este unul dintre hobby-urile cu care localnicii îşi omoară timpul, iar, la 10 ani de la tsunami, a luat fiinţă cea mai importantă formaţie din zonă, Club Deportivo San Marcos de Arica.

Cunoscută o vreme sub numele scurt, Deportes Arica, gruparea chiliană din liga secundă a devenit rapid mândria oraşului. Nu a câştigat nimic, dar în zilele cu meciuri, şaptesprezece mii de aricani umpleau până la refuz tribunele arenei Carlos Dittborn. Poate uneori doar ca să vadă pe unul dintre cei trei foşti internaţionali chilieni (Osvaldo Hurtado, Cristián Montecinos şi Francisco Valdés) care şi-au încheiat aici cariera profesionistă. Poate doar ca să se bucure de o după amiază alături de fotbal.

În viaţa oricărei grupări vin şi momente dificile, iar cei din Arica au fost aproape de retrogradare în anul 2000. Au încercat orice, dar nu a funcţionat nimic. Asta până când la vestiare nu şi-a făcut apariţia bătrâna Eliana Merino. Vrăjitoarea a dus la îndeplinire un ritual de purificare cu lumânări şi fum, iar Deportivo Arica a renăscut din propria cenuşă. A evitat retrogradarea în divizia a treia, iar fotbaliştii au decis să o invite pe Eliana Merino şi la meciurile din deplasare. „În stilul ăsta, la anul luptăm pentru promovare”, ar fi spus extrema Francisco Campos. Plata pentru serviciile vrăjitoreşti ar fi fost achitată la vestiar după ce o şapcă a trecut din om în om pe la fiecare dintre jucătorii şi membrii stafului tehnic.

Vraja a ţinut până în 2006. Nu ştim dacă cei de la Arica (reveniţi între timp la numele lung, Club Deportivo San Marcos) au încetat să o mai cheme pe Eliana, sau dacă aceasta din urmă mai trăia în acel moment. Cert este că echipa a retrogradat în liga a treia din Chile. A revenit în Segunda în 2008, acolo unde se află şi în prezent.

POZIŢIA OFICIALĂ A CLUBULUI

EXCLUSIVITATE IF.com

Poveştile circulă libere şi chiar îşi sporesc conţinutul narativ de-a lungul vremii. De multe ori, adevărul pluteşte undeva la mijloc. Istoria Fotbalului a decis să contacteze clubul chilian pentru varianta oficială a acestei întâmplări.

„Cândva în trecut, clubul nostru a trecut printr-o perioadă foartă proastă din punct de vedere sportiv. Suporterii în special erau extrem de tensionaţi. O eventuală retrogradare în liga a treia era echivalentă, în acel moment, cu defiinţarea clubului. O parte a fanilor a decis atunci să  contacteze o aşa zisă vrăjitoare care a fost plătită de ei pentru un ritual de purificare a jucătorilor, a vestiarului şi a terenului, ritual care – pretindea ea – alungă spiritele rele şi energiile negative. Clubul nu a fost implicat în această acţiune ci doar a permis accesul persoanei în cauză în incinta stadionului.”

Luis Bardi Farfan
Manager
Club Deportivo San Marcos de Arica

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Fotbalul şi arta minimala. Un interviu cu Betirri Bengtson
  Fotbalul şi arta minimala. Un interviu cu Betirri Bengtson