Două Bătrâne Doamne

Un Juventus grandios, sclipitor şi în cele din urmă retrogradat la masa verde. Un Juventus adoloescentin, timid şi plin de îndoieli, în care doar Gigi Buffon sau Del Piero mai aduc aminte de vremurile de altădată. Ce ar putea avea în comun squadra superstarurilor lui Capello cu echipa în care Conte a fost obligat să-l reşapeze ca vedetă de primă mână pe un Pirlo de 32 de ani, trimis la plimbare de rivala AC Milan? Juve 2006 şi Juve 2012 împart un record comun: 28 de etape de invincibilitate în Serie A.

„Am aflat că am egalat preformanţa lui Capello. Vă rog să parcurgeţi lotul de atunci şi apoi să-mi spuneţi dacă noi, azi, nu am făcut minuni!” Declaraţia îi aparţine lui Antonio Conte, un fel de Jurgen Klopp al italienilor. Ca şi omologul său de la Dortmund, Conte a preluat o echipă cu trecut dar fără prezent şi i-a oferit un viitor.

În sezonul 2005-06, Juventus a încheiat campionatul cu o singură înfrângere, 27 de victorii şi 91 de puncte. Despre echipa din acea vreme s-a spus că este cea mai bună alcătuită în era Moggi la Juventus. Încă o dovadă a valorii bianco-nerrilor a fost şi mondialul din acea vară. Italia a câştigat titlul cu 5 juventini la bord.

O comparaţie între jucători înclină balanţa în favoarea team-ului condus de Capello. Nedved de atunci n-ar avea concurenţă în bandă de la niciun jucător din lotul actual. Pe partea cealaltă a terenului Camoranesi i-ar ţine pe bancă pe Lichtsteiner sau Krasic. Cannavaro şi Thuram nu le dau vreo şansă de titularizare lui Bonucci, Barzagli sau Chielini. La mijloc, doar Pirlo de azi ar intra în lotul de vis iar Ibra şi Trezeguet îi fac pe Matri şi Vucinic să pară proaspăt sosiţi de la tineret.

Cei doi antrenori nu suportă comparaţie. Capello de atunci avea deja cinci titluri în buzunar şi o ligă a campionilor, ca să numim doar trofeele majore. Conte cel din ziua de azi are foarte mult entuziasm şi o Serie B câştigată cu Bari, în 2009.

Să ne gândim şi la adversari. Milan 2006:  Cafu, Nesta, Stam, Maldini, Gattuso, Ambrosini, Pirlo, Seedorf, Kaka, Inzaghi, Shevchenko. Milan 2012: Bonera, Mexes, Thiago Silva, Muntari, Emanuelson, Ambrosini, Mesbah, Nocerino, Ibrahimovici, El Shaarawy.

Concluzia este cea clasică. Nu putem compara incomparabilul. Ştim doar că Juve de atunci avea un lot mai bun după cum toate marile echipe din Italia aveau jucători mult mai valoroşi. Astăzi, vedetele s-au mutat definitiv în Anglia, iar nemţii îşi păstrează talentele la ei acasă. Ştim că antrenorii au nume care începe cu aceeaşi consoană şi cam atât, la fel de bine cum ştim că viitorul îi aparţine lui Conte. Are cu 23 de ani mai puţin decât Fabio. Adică 23 de sezoane la dispoziţie să strângă şi el 9 titluri cu patru echipe diferite.

Dincolo de timp şi de toate deosebirile, cele două Bătrâne Doamne stau braţ la braţ cel puţin în privinţa unei performanţe dificil de obţinut la orice oră. Amândouă au 28 de meciuri fără înfrângere în campionat, cu un mic plus pentru Juve cel din ziua de azi, care poate încheia Serie A fără înfrângere.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  La plăcinte, înainteeeeeee
  La plăcinte, înainteeeeeee
• 

  Gândesc, deci joc!
  Gândesc, deci joc!
• 

  Legendele Estului
  Legendele Estului
• 

  Arhitectul vedetelor
  Arhitectul vedetelor