Despre sănătatea fotbalului pe termen lung. Mai puţini bani, mai mulţi suporteri

Am vorbit de atâtea ori despre influenţa banilor în fenomenul sportiv încât un articol pe aceeaşi temă ar putea părea redundant. Da, este limpede că sacoşa de bani cumpără performanţa, vezi Chelsea, vezi Manchester City. Da, este limpede că limitarea cheltuielilor şi axarea pe academia de tineret nu mai dă roadele de altă dată, vezi Arsenal. Da, este limpede că evoluţia lucrurilor în această direcţie nu a început cu rusul Abramovici sau cu şeicii din deşert. În 1893, cel mai scump transfer din lume, Willie Groves, costa 100 de lire sterline. În 1954, Juan Schiaffino costa 72.000. În 1987, Gullit se transfera pe 6 milioane. Toţi ştim că Real a cheltuit 94 de milioane de euro pe Cristiano Ronaldo în 2009. În lumina acestor detalii, propunerea unui manager cu 10 ani pe banca unei echipe din Premier League pare cu totul anacronică!

David Moyes serbează în câteva zile un deceniu la cârma lui Everton. Are 48 de ani, deci face parte din noul val al managerilor cu vederi liberale în fotbal. A revitalizat un club altfel aproape mort, o poveste pe care am dezvoltat-o AICI.

Recent, Moyes a venit cu o propunere pe care probabil că nimeni nu o va lua în seamă dar care merită discutată. „De la primul jucător şi până la staff-ul tehnic şi angajaţii cluburilor, toţi ar trebui să acceptăm o reducere salarială de 20%. Premier League are nevoie să pună frână unei tendinţe care duce fotbalul la vale. Acest sport este pentru suporteri, iar fanilor le este din ce în ce mai dificil să-şi plătească biletul la meci. Oamenii obişnuiţi trebuie să-şi permită să vină la meci, pentru ei este fotbalul iar acum ar trebui să încercăm să-l redăm celor care se bucură cu adevărat de el. Fotbalul are o istorie de 150 de ani şi a trecut prin multe. Astăzi trebuie să-l păzim de cea mai mare ameninţare care l-a pândit vreodată: ruperea de origini. Nu trebuie să ne depărtăm prea mult de oamenii obişnuiţi,” a declarat David Moyes pentru Sunday Express, o opinie pe care am împărtăşit-o pe acest site acum câteva zile în Partea întunecată a fotbalului.

Banii au ridicat acest fenomen la statutul actual. Nu trebuie să uităm asta dacă vrem să stăm departe de ipocrizie. Banii fac posibile transmisiile sportive din toate campionatele lumii, tot banii plătesc şi mondialele de care ne este atât de dor timp de patru ani, tot ei asigură garanţia şi stabilitatea viitorului. Demersul lui Moyes nu este o întoarcere la fotbalul pro bono din vremurile amatorismului. Este doar un semnal de alarmă, o măsură de control. Iar măsura este exact ceea ce pare să lipsească acum într-o competiţie în care un club este gata să ofere 80 de milioane de euro pentru un fotbalist de 32 de ani.

Pentru ca propunerea lui Moyes să aibă o cât de mică şansă de reuşită este nevoie de o adevărată utopie! Un fotbalist cu nume mare, să zicem Messi sau Ronaldo, care să spună „Gata! Este decent şi un contract de cinci milioane de euro pe an, cincisprezece ar fi prea mult!” Şi apoi încă un jucător şi încă unul. Ar mai fi nevoie ca frâna pe care vrea să o tragă Moyes să se transfere şi în mâna celor care cer şi oferă pe piaţa transferurilor. „Kun Aguero – 40 de milioane? Dar 20 ce are?!?”

În fotbal, ca şi în viaţă, totul ţine de proporţii. Utopie? Bun simţ?

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Naționalele de club
  Naționalele de club
• 

  Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
  Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
• 

  Regii lui Ferguson
  Regii lui Ferguson
• 

  Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
  Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!