Despre politică şi mizerie. Povestea lui Mahmoud Sarask

Foto: al-akhbar.com

Milioane de copii visează să ajungă fotbalişti atunci când vor fi mari. În cazul lui Mahmoud destinul i-a împlinit dorinţa mult mai devreme. La doar 14 ani juca fotbal profesionist în prima ligă din Palestina.

La 22 de ani semnase cu Balata şi tocmai traversa din Gaza în West Bank. A fost reţinut de poliţia israeliană pe motiv că ar fi activist în jihadul islamic. Era 2009. A fost închis şi eliberat după trei ani fără vreun proces sau condamnare care să-i justifice detenţia.

Pentru cei care nu ştiu, în Israel există aşa zisa puşcărie administrativă în care intri fără să fii judecat. Are raţiuni de securitate iar perioada de detenţie poate fi reînnoită la nesfârşit.

Nici eliberarea nu s-ar petrecut dacă fotbalistul nu ar fi recurs la un gest disperat. Mahmoud a intrat în greva foamei şi a fost la un pas de moarte după 96 de zile fără hrană. FIFA, UEFA, sindicatul fotbaliştilor FIFPro dar şi organisme colaterale fotbalului, inclusiv Amnesty International, au cerut eliberarea fotbalistului.

Când a ieşit din puşcărie, în 2012, avea cu puţin sub 40 de kilograme. A avut nevoie de câteva luni bune ca să revină la greutatea iniţială. Unii dintre muşchi au fost însă afectaţi ireversibil.

Chiar şi aşa, visul milioanelor de copii încă îi mai înfierbântă venele lui Mahmoud. „Am făcut puşcărie pentru că sunt fotbalist, nu terorist. Încerc să mă întorc la antrenamente, sper să mai pot juca fotbal cândva” declara palestinianul pentru vice.com.

Prin februarie vorbeam Despre religie şi mizerie într-un alt caz în care Israelul, fie şi la nivelul suporterilor unei echipe de fotbal, procedează anacronic pentru vremurile pe care le trăim. Doi fotbalişti musulmani au primit ameninţări cu moartea şi au fost invitaţi să nu semneze cu Beitar Ierusalim. Sediul clubului a fost devastat după ce Zaur Sadayev și Gabriel Kadiev au fost transferaţi.

Flacăra extremismului religios şi politic arde liniştită şi în fotbal. Învrăjveşte şi divide într-o lume care speră cumva să facă pace între Aalah şi Dumnezeu, două personaje care n-au vorbit niciodată despre cine ar fi îndrituit să controleze rezervele de petrol ale unui Pământ din ce în ce mai carbonizat.