De ce ne bucurăm când mor titanii

Foto: soccersouls.com

Barcelona şi-a încasat patru goluri şi maxima umilinţă în era modernă a fotbalului. S-a întâmplat pe terenul lui Bayern, o altă forţă a Europei dar pe care nu o credita nimeni cu şanse reale la un meci atât de reuşit.

De fapt, Bayern ne-a demontat definitiv confuzia dintre dominare şi posesie. Barcelona a încheiat meciul cu 64% posesie dar fără să emită vreo pretenţie fie şi la o fază periculoasă de poartă. Nemţii au dominat copios fără să ţină de balon.

Semifinala de Ligă a mai scos la iveală ceva. Bucuria multora. A fost aproape la fel ca la revoluţie. Iar băieţii moşului Heynckes au jucat rolul cenuşiilor împovăraţi de asuprire care se răscoală împotriva tiranului îmbuibat cu victorii şi trofee.

Poate şi de asta ne place când mor titanii. Nimic din firea omului nu rămâne constant. Nu suntem maşinării. Nu ne plac liniile drepte. Nu ne plac dictaturile. Nu vrem să-i vedem doar pe unii cum câştigă. Până şi fanii Barcelonei au respirat uşuraţi după înfrângerea cu Bayern.

Pentru că ai lor nu sunt din plastic turnat peste cipuri electronice. Sunt carne şi sudoare. Ceea ce înseamnă că-i pot iubi în continuare ba poate chiar mai mult decât până acum.

Suntem oameni iar pasiunile ard doar în suflete.