Cum şi de ce a câştigat Barcelona pe Bernabeu

Încă un El Clasico în care Real a condus şi a pierdut. Descătuşarea lui Cristiano Ronaldo din minutul 11, dublată de tunetul tribunei, a fost primită cu înţelegere şi compasiune de adversari. Catalanii ştiau că nu trebuie să-şi facă griji. Barcelona a jucat la fel. Aceeaşi minge care se plimbă din două atingeri, aceleaşi triunghiuri la capătul cărora, invariabil, un jucător în blau-grana rămânea demarcat. Un stil pe care toată lumea îl studiază dar pe care nimeni nu pare să-l fi descifrat încă, un fel de maşinărie Enigma a nemţilor pe care o poţi admira dar pe care trebuie să o spargi dacă vrei să afli cum funcţionează.

Real a jucat altfel. Clasic pentru Mourinho dar un pic cam prea clasic pentru gustul tribunei. De data aceasta portughezul chiar a întrecut limita. Patru fundaşi plus trei mijlocaşi cu profil defensiv au lăsat să se vadă intenţiile complet non-combative ale gazdelor. Undeva, departe, Higuain şi Benzema păreau izolaţi în ţara nimănui.

Şi Barcelona a jucat tot 4-3-3, doar că fundaşul dreapta Alves a fost mai degrabă un wing-back extrem de activ pe partea lui, iar Xavi şi Fabregas l-au lăsat doar pe Busquets să se ocupe de partea defensivă a jocului de la mijlocul terenului. Dacă Real a arătat mai mult a 5-2-1-2 steril ofensiv, Barcelona a jucat mare parte din meci într-un 3-1-4-2 cu care nu doar că şi-a umilit adversara la capitolul posesie dar a şi câştigat!

Lass Diarra a fost umbra lui Messi, iar argentinianul nu prea a mişcat în prima repriză. Alves a uitat de multe ori să revină în defensivă. Partea lui de teren a fost punctul de plecare pentru golul madrilenilor. Nimeni nu a înţeles de ce a jucat Altintop pe partea dreaptă a defensivei galacticilor. A greşit constant şi a fost depăşit de fiecare dată de Iniesta.

Barcelona a egalat pentru că a ştiut să rotească oamenii la o fază fixă iar un fundaş de 1.78 metri, Puyol a marcat cu capul pentru că cel care trebuia să îl ţină în marcaj l-a pierdut pe drum. Realul nu s-a trezit după ce a fost egalat. Nici nu ar fi avut cum. Mourinho ar fi trebuit să facă cinci sau şase schimbări doar ca să poată orienta jocul într-o notă ofensivă. Portughezul a încercat totuşi să schimbe ceva în atac. I-a trimis în teren pe Ozil şi Callejon, doar că primul a intrat în locul lui Diarra, iar Messi, scăpat de garda personală, a pasat decisiv la golul victoriei catalane.

Mourinho şi-a surprins omologul prin jocul pe laterale, acolo unde Coentrao şi Ronaldo au fost maeştrii driblingului fin în spaţiu redus. Guardiola a făcut însă ceea ce ştie mai bine. S-a adaptat fără să altereze calitatea jocului şi a arătat că-şi poate învinge rivala prin goluri marcate de fundaşi!

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
  Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
• 

  Mourinho – Documentarul
  Mourinho – Documentarul
• 

  Doi gentlemani. Povestea frumoasei prietenii dintre Santiago Bernabeu și sir Matt Busby
  Doi gentlemani. Povestea frumoasei prietenii dintre Santiago Bernabeu și sir Matt Busby
• 

  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer